Dezavantajul conservator

Liberal Conservative

Ceva din natura lor îi pune pe conservatori mereu în dezavantaj. Dar sunt ei oare de partea greșită a istoriei? 

Conservatorii, și în special social-conservatorii, par mereu să fie de partea pierzătoare a politicii. Indiferent care este subiectul, fie el fiscal sau social. Aceasta ridică în mod natural întrebarea: sunt ei de partea greșită a istoriei, așa cum pretind progresiștii?

Unii răspund că decăderea socială a Americii este rezultanta unor erori în proiectul american. Conservatorismul, afirmă ei, va pierde mereu. Alții sugerează că creștinii trebuie să-și admită înfrângerea și să-și regândească întreaga strategie politică.

Atari sfaturi conțin sâmburi de adevăr. Cine poate nega scăpările din proiectul american sau din politica conservatoare? Dar, poate, există și ceva mai profund – ceva mai elementar și mai uman, mai puțin ideologic.

Firea conservatoare

De la bun început, ceva din firea conservatorilor îi pune mereu în dezavantaj politic: prin definiție, ei sunt în favoarea conservării status quo-ului. Nu au cu adevărat un proiect politic și întotdeauna „joacă” în apărare.

Dezbaterile între conservatori sunt aproape întotdeauna despre cât de mult să cedeze și dacă să riposteze sau nu la anumite câștiguri ale adversarilor. Niciodată despre ce poate fi făcut pentru a promova o agendă politică concretă.

Din moment ce conservatorii nu-și promovează niciodată agenda pozitivă proprie, cele mai recente câștiguri ale progresiștilor se constituie în acel status quo de apărat pentru conservatori. Centrul politic se mută, inexorabil, tot mai la Stânga; e ca și cum procesul politic ar fi de la bun început măsluit pentru a o favoriza pe aceasta.

În această situație neplăcută, reversul avansului taberei progresiste e nu doar eluziv, dar de-a dreptul imposibil. Dacă status quo ne este țelul final, nu putem niciodată spera la o victorie politică pe termen lung, ci doar la un regres de moment al agendei adverse. Tot ce putem vreodată spera este un respiro temporar de la neobositul atac progresivist.

Derapajul în ce privește avortul și homosexualitate

Exemple ale derapajului conservator și ale succesului progresist abundă pe multiple fronturi politice, începând cu lascivitatea pe care Republicanii o au în alocarea banilor publici când sunt la putere. Dar dezavantajul conservatorilor este vizibil în special pe problemele sociale. După 8 ani de administrație Obama, Centrul s-a mutat atât de la Stânga că niciun politician nu mai dorește măcar o corecție serioasă spre Dreapta, ca să nu mai vorbim de o schimbare de curs care ar supraviețui următoarelor administrații și majorități parlamentare Democrate.

Capitularea social-conservatorilor la excepția violului în dezbaterea despre avort este emblematică cu privire la cât sunt de dornici conservatorii să găsească un nou status quo la fiecare cotitură impusă de progresism. Concepute inițial ca o modalitate pentru conservatori de a restricționa avortul cu sprijinul Democraților, excepția pe motiv „de viol sau de periclitarea sănătății mamei” au devenit azi poziții de facto pentru majoritatea Republicanilor.

Prin contrast, Democrații au avansat de la pretenția că avortul trebuie să fie sigur, legal și rar sub administrația Clinton la promovarea fără înconjur a avortului în campanii publice și au transformat avortul în hârtia de turnesol pentru conducerea partidului. În timp ce mișcarea pentru viață se încaieră pe „excepția violului” și pe proiecte de lege care ar impune ca limită pentru avort prima bătaie a inimii („heartbeat bills”), grupurile pro-avort și susținătorii lor cer acum cu toții restricții pentru discursurile pro-viață și abolirea obiecției de conștiință a personalului medical (refuzul avortului pe criterii morale sau religioase, n.).

Similar, rapida capitulare a conservatorilor în fața „căsătoriei” între persoane de același sex arată cât de rapid ceva considerat respingător de societate poate deveni acceptabil tuturor, mai puțin celor mai duri dintre social-conservatori.

La doar două decenii de la adoptarea Legii pentru Protecția Căsătoriei (lege federală, aplicabilă în toate statele din SUA, n.) cu sprijin copleșitor din partea Congresului, și doar la puțin timp după ce majoritatea statelor a respins democratic (prin referendum, n.) legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex, Curtea Supremă a impus-o în toate cele 50 de state. Vasta majoritate a conservatorilor s-a supus, umil, fără să piuie.

Pare, din nou, imposibil să mergem înapoi din cauză că status quo-ul s-a schimbat. Conservatorii pur și simplu nu par interesați în a schimba asta. Unii sunt nerăbdători să îmbrățișeze noul status quo atât de mult, că își îndeamnă colegii să accepte homosexualitatea și transgenderismul. Pentru progresiști, din contră, un status quo nu este niciodată destul. Organizația anti-creștină Human Rights Campaign presează pentru adoptarea Legii Egalității („Equality Act”) care ar forța creștinii să celebreze mariajele homosexuale, iar Nancy Pelosi (lideră Democrată și președinta Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, n.) dorește să facă din asta o prioritate pentru camera Reprezentanților.

Mai îngrijorător, conservatorii nu arată nici cea mai măruntă înclinație spre tipul de deșteptare socială care conduce la rezultate politice. În timp ce mișcarea pentru viață se roagă, tăcut și răbdător, ca într-o zi Brett Kavanaugh și John Roberts (judecători ai Curții Supreme din SUA, n.) să răstoarne decizia Roe contra Wade (cauza în urma căreia în 1973 a fost legiferat avortul în SUA, n.) – fără vreo asigurare că asta se va întâmpla vreodată – mulțimi furioase pro-avort îl insultă pe Kavanaugh de parcă acesta deja ar fi făcut-o.

Dacă am fi interesați în adevărat schimbare, Marșul pentru Viață ar paraliza Washingtonul în fiecare an, cum o face Marșul Femeilor. În schimb, abia dacă primește ceva atenție în media. Conservatorii sunt atât de calmi și politicoși încât Poliția nici măcar nu are de ce să fie prezentă. Deși nu o spun ca să încurajez violența, mișcarea are nevoie să identifice căi de a face cauza pro-viață mai vizibilă și eficientă social și politic.

Pe cine să dăm vina: pe liberalism sau pe natura umană?

Deci, de unde vine acest derapaj? Sunt apatia și retragerea trăsături inerente ale conservatorismului? Este progresul inexorabil al liberalismului imoral înscris în țesătura proiectului american?

S-a scris mult pe tema fascinantei interpretări a lui Patrick Deneen asupra istoriei SUA ca împlinire progresistă a colecției de idei filosofice pe care el o numește liberalism în cartea «De ce a eșuat liberalismul» (Why Liberalism Failed). Analiza prezentului realizată de Deneen este puternică și convingătoare. Dar actualul nostru derapaj moral nu poate fi pus, principial, pe seama fundamentului proiectului american.

Există o explicație mai simplă și mai directă pentru acesta, una care are mai puțin de-a face cu idei sau ideologii și mai mult cu erori umane și eșecuri personale. Ce-ar fi dacă victoriile progresismului social ar fi datorate mai mult eșecului moral al bărbaților și femeilor din fiecare generație de a opri avansul răului – și mai puțin ideologiei? Ce-ar fi dacă avortul, mariajul homosexual, sărăcia, corupția și alte rele sociale ar exista din cauza păcatelor individuale ale oamenilor care au avut ocazia să facă ceea ce era drept și totuși au ales să nu o facă? Așa cum spune celebra butadă atribuită lui Edmund Burke, „Tot ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Robert Reilly sugerează asta în cartea sa din 2014 Cum să-l faci pe gay, ok: Raționalizarea comportamentului homosexual schimbă totul» (Making Gay Okay: How Rationalizing Homosexual Behavior Is Changing Everything). Prin aplicarea analizei filosofice aristoteliene a moralității și dinamicii sociale, Reilly identifică o psihologie colectivă a complicității și eșecului moral ca rădăcină a decadenței din societatea americană. Deloc surprinzător, Reilly nu vede avansul imoralității ca rezultat al progresului unei teorii consistente ideologic, ci ca pe rezultatul largii complicități în fața imoralității sexuale.

Conform lui Reilly, alunecarea morală este un fenomen spiritual și moral, nu unul ideological/rațional. Americanii au decis să-și mascheze eșecurile personale prin contracepție, avort, pornografie, homosexualitate șamd – în loc să le recunoască, la ei și la alții. Întâmplător, Reilly se referă și el la analiza lui Deneen, inclusiv în «Public Discourse».

Până la urmă, istoria este scrisă de bărbați și de femei. Ideile au consecințe, dar numai atunci când oamenii dau consistență ideilor prin acțiunile lor. Au fost de-a lungul timpului idei bune și proaste care au convers, toate, la fondarea națiunii noastre. Ceea ce contează este că la fiecare cotitură a istoriei Statelor Unite bărbații și femeile au luat decizia fie de a-și apăra familiile, fie de a nu și le apăra – respectiv, de a accepta un nou status quo politic și social sau nu.

Poate conservatorii continuă să piardă în America pentru că sunt în mod constant trădați din interior. Gândiți-vă la numeroșii creștini care nu au adoptat o poziție principială cu privire la avort în momente politice cheie – iar clerul le-a trecut-o cu vederea. Sau la conservatorii care apără cu fanatism orice administrație Republicană, chiar și atunci când aceasta merge cu frâna pusă când vine vorba despre politici pro-viață, cam la fel cum fac și cu întreaga cauză a familiei.

Conservatorismul „plin” are nevoie de principiile Religiei și ale Dreptului natural

Singura cale de a răsturna câștigurile Stângii este, pentru conservatori aceea de a îmbrățișa militant o versiune „plină” de conservatism, una care este mai mult decât simpla înclinare pentru păstrarea unui status quo. Măcar asta este clar. Un conservatorism al status quo-ului degenerează adesea în preocupări exclusiv pentru un status quo economic, împingându-ne înapoi la denominatorul comun al reformelor fiscale.

Conservatorismul trebuie să fie mai mult decât simpla conservare a configurației prezente  a puterii politice și economice în societate. Trebuie să aibă țeluri substanțiale și obiective politice concrete.

Pentru ca acestea să se întâmple, conservatorismul trebuie înrădăcinat în principiile perene ale Legii naturale și ale Tradiției religioase. Doar prin acestea pot atât politicul, cât și economicul să ajute societatea să prospere. Conservatorii principiali precum Richard John Neuhaus au demarat un astfel de proiect, dar încă mai trebuie să vedem rezultatele sale politice.

Mai mult, pentru a reuși, conservatorii au nevoie de oameni cu principii. Apatia morală este o stare spirituală. Este motivul pentru complicitatea și complezența care au permis revoluției sexuale să se răspândească în societatea noastră. R. R. Reno remarca pătrunzătoarea apatie morală a conservatorilor în First Things (popular website conservator american, n.) după alegerile de la jumătatea mandatului (alegerile din noiembrie 2017, n.): „nu a existat niciodată un stabiliment (establishment) conservator, ci doar unul Republican, care este pur politic și nu are ambiții culturale, altele decât să-și vadă copiii la școli de prestigiu”.

Dacă se retrag în tăcere din problemele sociale, mai degrabă decât să încerce să tulbure echilibrul politic prin provocarea progresiștilor cu cereri morale, conservatorii vor continua să fie de partea greșită a istoriei. Iar Stânga va avansa cu tot mai multe dintre cererile sale pentru autonomie sexuală. Conservatorii vor rămâne implicit la reducerile fiscale, în timp ce societatea americană va continua să se dezintegreze.

Ironia este că prosperitatea economică de care conservatorii americani se agață cu atâta putere a fost, parțial, creată mulțumită imensei influențe pe care instituții precum familia și biserica au exercitat-o asupra societății americane, așa cum remarca în mod faimos Tocqueville. Aceste instituții au fost coloana vertebrală a politicii, societății și comerțului americane. Ele nu au fost niciodată atât de atacate cum sunt astăzi.

Pe măsură ce conservatorii capitulează în fața revoluției sexuale și America merge aproape umăr la umăr cu Europa spre colapsul demografic și fiscal, aforismul Psalmistului despre înzestrări pare mai adevărat ca niciodată: „Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Ps. 48).

The Conservative Disadvantage

by Stefano Gennarini

If the status quo is the end game for conservatives, then there can never be hope for a long-term political victory, only momentary setbacks to the progressive agenda. The victories of social progressivism have less to do with the ideology of the founding than the moral failure of men and women in every generation to stop evil from progressing.

Conservatives, and social conservatives especially, always seem to be on the losing side of politics. No matter what the issue, be it fiscal or social, conservatives eventually always seem to lose. This naturally raises the question: are conservatives really on the wrong side of history, just as progressives contend?

Some conservatives answer that the social decay of America is the result of a flaw in the liberal American project. Conservatives, they maintain, were always going to lose. Others suggest that Christians must admit defeat and rethink their entire political strategy.

These counsels contain essential elements of truth. Who can deny the flaws in the American project or conservative politics? But maybe something else is at work in the conservative debacle – something more elemental and human, and less ideological.

The Conservative Disposition

For starters, there is something in the political disposition of conservatives that always puts them at a disadvantage. Conservatives, by definition, are in favor of conserving the status quo. They do not really have a political project and only ever play defense.

Debates between conservatives are almost always about how much ground to concede to progressives – whether or not to fight particular progressive gains. They are never about what can be done to advance a concrete conservative political agenda.

Since conservatives never advance their own positive agenda, when progressives make gains, the progressive agenda of yesterday becomes today’s status quo for conservatives. The political center inexorably shifts further and further to the left. It is as though the political process were rigged from the start to favor progressives.

Under this predicament, a reversal of progressivism’s gains is not just elusive, it is impossible. If the status quo is the end game for conservatives, then there can never be hope for a long-term political victory, only momentary setbacks to the progressive agenda. The most conservatives can ever hope for is a temporary respite from the relentless advance of progressivism.

Conservative Slippage on Abortion and Homosexual Marriage

Examples of conservative slippage and progressive success abound on many political fronts, beginning with how lascivious Republicans become with taxpayer money when they are in power. But the conservative disadvantage is especially glaring on social issues. After eight years of the Obama administration, the center seems to have shifted so far to the left that no politician wants even to attempt a serious rightward correction, let alone a correction that will endure subsequent Democratic administrations and congressional majorities.

The capitulation of social conservatives to the rape exception in the abortion debate is emblematic of how eager conservatives are to find a new status quo with every progressive turn. Once thought of as a way for conservatives to restrict abortion with support from Democrats, the health and rape exceptions have now become the de facto position for the majority of Republicans.

By contrast, Democrats went from claiming abortion should be “safe, legal, and rare” under the Clinton administration to championing “shout your abortion” and making abortion a litmus test for the Democratic party under Nancy Pelosi. And while pro-lifers squabble over the rape exception and heartbeat bills, abortion groups and their supporters are united in asking for restrictions on pro-life speech and the abolition of any conscience protections for medical providers.

Similarly, conservatives’ rapid capitulation to homosexual marriage shows just how quickly even something widely considered abhorrent by society can become acceptable to all but the staunchest of social conservatives.

A mere twenty years after the Defense of Marriage Act was passed with overwhelming support by Congress, and only shortly after a majority of states democratically rejected homosexual marriage, the Supreme Court imposed homosexual marriage on all fifty states. The vast majority of conservatives have humbly submitted without as much as a peep.

Again, it seems impossible to go back, because the status quo has changed. Conservatives simply do not seem interested in changing that. Some are so eager to embrace the new status quo that they are now urging other conservatives to embrace homosexuality and transgenderism. By contrast, the status quo is never enough for progressives. The anti-Christian Human Rights Campaign is clamoring for the Equality Act to force Christians to celebrate homosexual marriages, and Nancy Pelosi wants this to become a priority of the U.S. House of Representatives.

More worrying still, conservatives do not show the slightest proclivity for the kind of social upheaval that leads to political results. While pro-lifers quietly and patiently pray that Brett Kavanaugh and John Roberts may one day reverse Roe v. Wade – without any assurance whatsoever that this will indeed eventually happen – angry abortion crowds hurl insults at Kavanaugh as if he already had reversed it.

If conservatives were interested in real change, the March for Life would paralyze Washington, DC for a day each year, like the Women’s March. Instead, it barely gets covered by the media. Conservatives are so calm and polite that Metro Police do not even have to attend the March for Life, or even attempt to estimate the crowd size. While this is not to encourage rioting, pro-lifers need to find ways to make the pro-life cause more visible and effective both socially and politically.

Is Liberalism or Human Nature to Blame?

So why the slippage? Are apathy and retreat inherent traits of conservativism? Is the inexorable progress of immoral liberalism written into the very fabric of the American project?

Much has been written about Patrick Deneen’s fascinating interpretation of U.S. history as the progressive realization of the collection of philosophical ideas he identifies as liberalism in Why Liberalism Failed. Deneen’s analysis of the present is powerful and convincing. But our present moral slippage cannot be principally blamed on enlightenment ideology or the philosophical foundations of the American project.

There is a simpler and more direct explanation for the conservative slippage, one that has less to do with ideas or ideology and more with human error and personal failure. What if the victories of social progressivism have less to do with the ideology of the founding than with the moral failure of men and women in every generation to stop evil from progressing? What if abortion, homosexual marriage, poverty, corruption, and other such social ills came to pass because of the sins of individual men and women who had the chance to do the right thing but chose not to? As the famous saying long attributed to Edmund Burke goes, “All it takes for evil to triumph is for good men to stand by and do nothing.”

Robert Reilly suggests as much in his 2014 book Making Gay Okay: How Rationalizing Homosexual Behavior Is Changing Everything. Applying an Aristotelian philosophical analysis of morality and social dynamics, Reilly identifies a collective psychology of complicity and moral failure at the root of the decadence of American society. Unsurprisingly, Reilly does not see the advance of immorality in America as resulting from the seamless progression of an ideologically consistent theory. Reilly believes that American social decay is the result of a massive coverup of sexual immorality.

Reilly explains that behind the moral slippage is a spiritual and moral phenomenon, not merely an ideological and rational one. Americans decided to hide their own personal sexual failures through contraception, abortion, pornography, homosexuality, and so on, instead of calling out their fellow citizens for their sins. Incidentally, Reilly has taken issue with Deneen’s approach, including in Public Discourse. He does not agree that the founding is a poison pill – and he has a point.

History is ultimately made by men and women. Ideas have consequences, but only because people take up those ideas and express them through action. There were plenty of good and bad ideas that converged at the founding. What matters is that at every point of U.S. history men and women made decisions either to defend life and family or not, and to accept a new social and political status quo or not.

Maybe conservatives keep losing in America because they are constantly betrayed from within their own ranks. Think of the many Christians who failed to take a principled stand against abortion in key political moments, and the clergy who gave them a pass. Think of the conservatives who become googly-eyed every time a Republican is in the White House and fanatically defend Republicans even when they are clearly slow-walking pro-life policy, much as they have abandoned the pro-family cause altogether.

Thick Conservatism Needs the Principles of Religion and the Natural Law

The only way to reverse the gains of progressives is for conservatives to embrace militantly a “thick” version of conservatism, one that is more than just a disposition to preserve the status quo. This much is clear. A status quo conservatism too often degenerates into being concerned only about the economic status quo, leading  conservatives to fall back to the minimum common denominator of tax reform.

Conservatism must be about more than just conserving the present configuration of political and economic power in society.

Conservatism must be about more than just conserving the present configuration of political and economic power in society. It must have substantive aims and concrete political targets. For this to happen, conservatism must be rooted in perennial principles of the natural law and religious traditions. Only through these principles can politics and economics help society flourish. Principled conservatives like Richard John Neuhaus started such a project, but it has yet to be translated into political results.

More importantly, in order to succeed, conservatives will need men and women of principle. Moral apathy is a spiritual condition. It is the reason for the complicity and complacency that have allowed the sexual revolution to spread in our society. R. R. Reno astutely noted the moral apathy of conservatives in First Things following the midterm elections, writing that “there has never been a conservative establishment – only a Republican one, which is purely political and has no cultural ambitions other than to get its children into Ivy League schools.”

If conservatives quietly retreat on social issues rather than attempt to upset the political balance of society by challenging progressives with moral demands, conservatives will continue to be on the wrong side of history; and the left will only make more and more of its own moral demands for sexual autonomy. Conservatives will just default back to tax cuts and the economic status quo as American society continues to disintegrate.

The irony is that the economic prosperity to which American conservatives cling so effectively was, in large part, created thanks to the great influence on American society of institutions like the family and churches, as Tocqueville famously observed. These conservative social institutions have been the backbone of American society, politics, and commerce. They have never before been under attack as they are now.

As conservatives capitulate to the sexual revolution and America hurtles toward demographic and fiscal collapse almost on pace with Europe, the Psalmist’s aphorism on riches rings truer than ever: “In his riches man lacks wisdom, he is like the beasts that are destroyed” (Psalm 49).

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.