Printre alte fantezii propagandistice din perioada dictaturii lui Carol al II-lea se numără și Programul vesel intitulat «Muncă și voie bună», inițiat printr-un Jurnal al Consiliului de Miniștri din vara lui 1938 și autorizat prin Legea pentru organizarea activității «Muncă și voie bună», publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, 108, nr. 044, 22 februarie 1940.
Programul, dezvoltat de Mihai Ralea, ministrul Muncii, se voia unul dedicat muncitorilor, care urmau să muncească voioși. În realitate, el era una dintre formele de propagandă oficială a carlismului.
O demonstrează Expoziția internațională «Muncă și Voie Bună» organizata de Ministerul Muncii la București. Deschisă marți, 20 iunie 1939, Expoziția găzduiește pavilioane amenajate de Franța, Italia, Germania, Grecia și Bulgaria. Expoziția e plasată în Parcul Regele Carol II, pe marginea lacului Herăstrău.
România se laudă prin diagrame, machete, picturi, sculpturi, fotografii etc. cu rezultatele Programului «Muncă și Voie Bună».
Că e vorba de un tărăboi propagandistic o arată fotografiile din Expoziție.
Termenul folosit în epocă pentru organizarea recreerii era acela de „colonii de vară”, susținute din banii Ministerului Muncii.
Într-un articol scris de Stavri Cunescu, secretar de stat în Ministerul Muncii, sub ministeriatul lui Mihai Ralea, se preciza că „Aceste colonii sunt organizate regulat în timpul lunilor de vară pentru ucenicii și ucenicele din ateliere și fabrici cari au nevoie de odihnă și refacere.[…] Ei găsesc acolo nu numai aerul liber și supraalimentația trebuitoare, dar și jocuri, cântece și o educație străjerească”.
Pentru coordonarea și îndrumarea întregii activități, Legea a creat un serviciu «Muncă și Voe Bună» pe lângă Direcțiunea generală a muncii. Activitățile acestui serviciu, așa cum s-au dezvoltat ele dela început și cum au fost statornicite prin lege sunt:
– Teatrul muncitoresc
– Biblioteci muncitorești și publicațiuni,
– Cinematograf;
– Radiodifuziune;
– Universități muncitorești și conferințe;
– Muzică;
– Sport și educație fizică;
– Turism și excursii;
– Grădini muncitorești și orice alte activități.
În publicația «Foaie Diecezană» – Organul eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului, anul LIV, nr. 26, din 25 iunie 1939 apărea următoarea relatare:
„Expoziția internațională Muncă și Voe Bună organizata de Ministerul Muncii, s’a deschis Marți în 20 Iunie a. c. în București. La această expoziție participă: Franța, Italia, Germania, Grecia și Bulgaria. Au fost totuși invitate și Anglia, Polonia, Belgia, Suedia, Portugalia, Jugoslavia și Turcia, cari neputând participa, au anunțat că vor trimite delegați, iar unele din ele material documentar redus, în legătură cu timpul liber al muncitorului. Expoziția este așezată în Parcul Regele Carol II, pe marginea lacului Herestrău și se compune din 8 pavilioane și o pergolă, fiecare țară participantă avându-și pavilionul ei. În pavilionul României sunt expuse prin diagrame, machete, picturi, sculpturi, fotografii etc. rezultatele nrișcării Munca și Voe Bună din primul an de activitate. Alături de acestea, în pavilion separat participă Straja Țării și Serviciul Social, în cadrul Muzeului Statului”.
Cinste monarhiei! Cât a furat Carol al II-lea
De la Nicolae Malaxa a primit o serie de daruri printre care: întregul grajd de curse, evaluat la 2.000.000 de lei, o colecție de mărci valorând 5.000.000 de lei, un tablou de Grigorescu, altul de Luchian. Max Auschnitt a plătit 6.000 de lire sterline pe un cal de prăsilă pentru rege. Societatea Reșița i-a dat 150.000.000 de lei, de la Armand Călinescu a primit o stemă a Frontului Renașterii Naționale înconjurată cu pietre prețioase (250.000 de lei). C.F.R. a oferit o placehtă de paltină cu briliante și rubine în valoare de 900.000 de lei.
B.N.R. a cotizat cu 81.000.000 pentru Fundația Regală la care se mai adaugă 225 de colecții mari de monede jubiliare de aur bătute cu prilegul împlinirii a 10 ani de domnie, 22 de monede mari, 22 mijlocii și 22 mici cu ocazia unui secol de la nașterea lui Carol I, aur masiv valorând 224.345 de lei (Citește mai departe…)
Este limpede, că valorile și prestigiul culturii unui popor ar trebui păstrate de atitudinea, felul de-a fi și seriozitatea celui care conduce și reprezintă România. Așa cum la fel de limpede, consider că a venit vremea să ne descotorosim de toți veneticii veniți la putere, impuși cu forța de cancelariile occidentale sau de așa-numitele ”contexte istorice”. Pe vremea monarhiei, România era în opinci și cârpită. N-am de gând să dezvolt aici, prin intermediul unei lecții de istorie pe care – cu siguranță – românii o cunosc, individualitatea dezertorului-criminal Carol al II-lea ori a înaintașilor săi regali; nici momentul 1877 când ne-am eliberat de sub asuprirea turcească, nici răscoala 1907 desfășurată cu participarea regalității care aproba crimele celor bogați (susținători ai Casei Regale) asupra țărănimii înrobite, nici Primul Război Mondial când în septembrie 1918 Carol al II-lea a părăsit comanda regimentului și-a fugit la Odessa unde s-a căsătorit cu Zizi Lambrino, nici momentul 1922 când în stema României Transilvania nu era reprezentată deoarece regele a susținut intervenția ungurilor, nici greva minerilor de la Lupeni din 1929, nici cea a ceferiștilor bucureșteni din 1933, nici ieșirea României din WWII ca țară învinsă, fapt la care monarhul de atunci n-a protestat. Ba din contră, își primea recompensele la Palatul Regal, în vreme ce românii mureau pe capete prin Munții Tatra!
Dacă nu suntem atenți la trecut, la adevărurile lui ascunse și mai puțin ascunse, dacă uităm și iertăm mult prea repede, dacă nu pricepem că trebuie să înceteze tolerarea la nesfârșit a exceselor, a trădărilor, a minciunilor și-a hoțiilor clasei politice conducătoare, atunci ne sechestrăm propriul viitor. Prin castrarea memoriei, perspectivele noastre sunt de indivizi cu suflet de slugă pripășiți prin rezervațiile occidentale, de apariții meteorice împinse de uriașul val ce se apropie către margine și anonimat, adresă inevitabilă a tot ceea ce este dezaxare și stridență în societatea noastră.