V-ați cam împuțit, boieri dumneavoastră!

Despre Vaslui se poate spune și scrie orice, că e voie! Oricine poate să spună orice! În această parte de țară trăim vreo 400 de mii de ființe semi-inteligente, dar totuși bipede, niște barbari, care ne batem și violăm nevestele noastre și pe ale altora, facem copii cu copiii noștri, câte juma de zi stăm în comă alcoolică la spital, ne aruncăm de pe blocuri în cap, ne batem și ne tăiem pe străzi, ne exorcizăm în biserici, ne dăm foc în case, ne mai înnecăm prin fântâni. Elevii sunt mai mult drogați, elevele sunt mai mult prostituate, copiii sunt mai mult golani și bețivi din fragedă pruncie. Mai avem de descris: polițiștii sunt traficanți de minore, doctorii sunt criminali în serie, preoții sunt hoți la drumul mare, patronii sunt evazioniști, funcționarii sunt corupți și cu toții suntem niște stricați.

Când ne supărăm pe noi, ne spânzurăm. Când ne supărăm pe alții, îi omorâm. Babele sunt violate, fetele sunt violate, femeile sunt violate. Părintele își bate copilul, copilul își bate părintele, și amândoi își bat și pradă bătrânii. Când pleacă de aici în țară sau străinătate, țiganii ne sunt numai hoți, femeile ne sunt numai curve, șoferii ne sunt numai neatenți și beți, toți vom fi o rușine pentru ceilalți.

Bătrânii ne sunt analfabeți, copiii ne sunt retardați, copiii ne sunt analfabeți, bătrânii ne sunt retardați. Suntem toți înapoiați și bolnavi mintal!

Școlile ne sunt numai dărâmate, străzile ne sunt numai neasfaltate, canalizările ne sunt numai stricate, monumentele ne sunt numai uitate, pământurile ne sunt numai necultivate.

Nu ni s-a întâmplat nimic bun în toată viața noastră! Am fost numai inundați, cutremurați, accidentați, intoxicați, avariați, incendiați, disponibilizați, concediați, exmatriculați, somați, arestați, sechestrați, violați, furați, bătuți, amendați. Suntem numai corigenți, repetenți, analfabeți, infractori, violatori, delapidatori, violenți și beți. Suntem odioși!

Nu avem apă, nu avem căldură, nu avem nici curent. Suntem nespălați, necivilizați, needucați.

Suntem subdezvoltați în economie, submediocri în învățământ, subumani în comportament. Suntem sub toate și toți în toate analizele și statisticile, evaluările și eșantioanele. Suntem păduchioși, râioși, canceroși, sidoși, tuberculoși, diabetici.

O să spuneți, cu bun-simț, că nu ați mai citit asemenea exagerări, dar, numai astfel de informații aveți de citit în presa națională, nu am făcut decât să le adun laolaltă. Când ziaristul „de pe național” are de scris despre vreun fenomen social nefast se orientează aproape instinctual către Vaslui, patria hidoasă a tuturor nenorocirilor care hrănește orice curiozitate morbidă, detaliază orice statistică sumbră, exemplifică orice modă decadentă, satisface orice căutăror de trufandale zis ”ziarist”. Dacă vreo veste confuză despre reapariția unui focar de ciumă le-ar surescita simțurile și solicita energia, în primul rând, ziariștii „de pe național” l-ar căuta, cu toții, imediat… la Vaslui.

Cu toate astea, și e un lucru pe care se pare că îl mai știm numai noi, imensa noastră majoritate, la Vaslui se nasc copii frumoși și sănătoși care cresc frumos și sănătos, mai ales dacă sunt ținuți departe de nebunia mediatică a tuturor nenorocirilor. La Vaslui trăiesc mii, sute de mii, de oameni care își duc viața în cadrele firescului și normalității, care nu deranjează pe nimeni și își văd de viața lor, care nu au apărut prin ziare sau la televizor nici măcar ca să vorbească despre agricultură, principalul domeniu de activitate.

Concluzia e că toată duhoarea asta e mai mult emanată de creierele unor ziariști „de pe național” care se coboară asupra provinciei predestinați să scoată la iveală toate rahaturile, toate porcăriile care pot face o știre scandalizatoare, cum se caută. Cei mai ușori intelectual, cei mai predispuși la generalizări scandaloase, la exagerări generoase, la tribulații mincinoase pentru a-și croi sau întreține așa-zise cariere de jurnaliști găsesc în Vaslui „Pământul făgăduinței”.  

Eu unul m-am cam săturat de rahaturile lor și de rahatul din capul lor. Să mai scrie dracu’ despre vasluienii care muncesc pe brânci pe afară pentru copii, despre profesori care își fac cu noblețe o meserie numai de dragul copiilor, să scrie dracu’ despre oameni care nu pleacă doar pentru că nu își pot închipui să trăiască în alte locuri, să scrie despre oameni care suportă sărăcia cu demnitate fără să cerșească, fără să ceară prea mult, împăcați cu gândul că sunt ultimii români, și politicienii sau ceilalți nu vor face nimic în legătură cu asta, e o predestinare. Și sunt doar câteva exemple de bine.

Puteți să scrieți și altceva, până nu ne-om îmbăta careva, ne supărăm, vă batem, vă furăm și vă și violăm …Hai noroc! …Ți-a-dracu’ de nenorociți!

Dar atât de mult s-au obișnuit căutătorii de trufe și scormonitorii în rahaturi să vorbească despre Vaslui într-un singur fel, încât nici nu mai pot să o facă altfel. Parcă nici nu „cadra” să lauzi prea mult echipa de fotbal a Vasluiului la o victorie europeană. Cine, Vasluiul?! E dată la televizor cu „ia uite, ce chestie!”, dar uitați ce se întâmplă la Steaua: a ieșit Dodel pe stradă și a mers. Despre olimpicii noștri nu au ce vorbi, despre infractorii vasluieni oricând, succesele vreunui vasluian scapă oricui sau nu îi este amintită prea mult originea, nenorocirile făcute de unul dintrei noi au precizarea, care se transformă în explicație: „E din Vaslui!”

De la ce m-am luat? De ce m-am enervat? Din cauză de un dobitoc care scrie titlu: „Aproape jumătate din elevii vasluieni, controlați epidemiologic, au păduchi sau râie”. Vorba unora dintre noi și a mea acu’: „Să moară mă-ta?!”

Urmează, firește, știrea din care spicuim: „în judeţul Vaslui au fost verificați mai bine de 80.000 de elevi, iar medicii au descoperit cazuri de angine, varicelă sau râie… s-au înregistrat 404 boli la elevii controlați. Pe primul loc se află pediculoza, urmată de angine și micoze”. Ei, când vine vorba despre Vaslui, 404 poate fi jumătate din 80.000… De ce nu? Ce contează? E Vasluiul, se știe că acolo totul e foarte nasol. Dar, vorba unui coleg ziarist:  „Băi, laaaaas-o! Cum să bagi așa ceva?!”

Așa că, zoreala asta și lejeritatea în a „compune” știri despre Vaslui într-un singur fel se potrivește de minune cu o celebră replică dată de un actor unui alt coleg, care, ieșind din toaletă, s-a cam grăbit și s-a pripit să apară pe scenă: „V-ați cam împuțit, boieri dumneavoastră!”

„Ne pregăteam să intrăm în scenă cu «Apus de soare», reprezentaţia inaugurală pentru noua clădire a Teatrului Naţional (1973).  Eram curios cine a venit şi-l văd pe Ceauşescu. A fost prima şi ultima oară când a participat cuplul prezidenţial la un spectacol al Teatrului Naţional. Emoţionat, îi spun lui George Calboreanu: „Maestre, Ceauşescu e în lojă!” „Şi mă doare-n cur! Eu sunt Ştefan cel Mare!”, mi-a dat el replica. 
La pauză, Ceauşescu nu s-a ridicat, aşa că s-a luat decizia să jucăm în continuare. Numai că unul dintre „boieri”, nu-i dau numele, se dusese şi el la WC. Când i s-a spus că trebuie să intre imediat în scenă, s-a ridicat omul în grabă şi şi-a tras nădragii fără să se mai şteargă. Şi-apoi, imaginaţi-vă scenă: Ştefan cel Mare intră şi se uită crunt la boierii aliniaţi, strâmbând din nas. „V-aţi cam împuţit, boieri dumneavoastră!”, a remarcat el, în afara scenariului” – Florin Piersic.