Volohii, românii Evului Mediu de azi

1

Volohii - Romani UcrainaRegiunea Transcarpatia/Subcarpatia (Zakarpattia) este o regiune din Ucraina, în Nordul României având capitală orașul Ujgorod (Uzhgorod). Regiunea are o suprafață de 12.800 kmp și numără 1.252.300 de locuitori. Principalele etnii sunt: ucraineană (incluzând și rutenii sau rusinii), maghiară, română și rusă.

Românii locuiesc compact (32.000 persoane, după surse ucraineene, peste 50.000 persoane, după surse românești) mai ales în partea de sud-est, cunoscută și sub numele de Maramureșul de Nord, în raioanele Rahău (Biserica Albă, Apșa de Mijloc, Apșa de Sus, Apșița Veche, Dobric, Plăiuț, Strâmba, Paladi) șiTeceu (Slatina, Apșa de Jos, Strâmtura, Teteș, Peri, Podișor, Bescău, Cărbunești, Bouțul mare, Bouțul Mic). Zona compactă românească a fost spartă artificial în două raioane pentru a i se diminua importanța la alegeri și a desemna cât mai puțini primari și consilieri locali români.

Tot în regiunea Transcarpatia, pe lângă zonele locuite compact, mai întâlnim români și în Ujhgorod (Uzhgorod), Muncaci (Mukachevo) și Craia (Korolevo), Taraș, Bedeu, Buștina, Visc, Bocicoiu Mare și Hust.

Există însă o categorie aparte de români, circa 4.500 de suflete, trăind ca în Evul Mediu în creierii Carpatilor împaduriți, în satele Mircea (Mirke/Myrcha, 1.500 persoane) si Poroscova (Poroskovo, 3.000), în raioanele Velyky Berezin șiPerecin, la 35 km N și, respectiv, 45 km N-E de Ujgorod, descoperiți în ultimii ani, cărora ucrainienii le zic “voloki” sau “loscarini”, care știu ca vorbesc “rumanește”, dar au uitat cum îi cheamă.

Gazeta de Maramureș a făcut o descoperire extraordinară. La doar 200 km de Sighet, exista 1.600 de oameni care vorbesc o limbă asemănătoare limbii române din Evul Mediu. Li se spune ”volohi”. Prin anii ’90, au aflat că, nu foarte departe de ei, existăm noi, alți oameni care vorbesc aceeași limbă. Aceasta datorită unui bărbat întors din armată, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio București.
S-au refugiat toți la marginea pădurii, lângă satul ucrainean Poroscovo. Nu știe nimeni cum au ajuns ei acolo, nici măcar bătrânii, așa că nu știu nici cine sunt. Ucrainenii îi numesc ”țigani albi” și profită de ignoranța lor pentru a le pune în cârcă orice nelegiuire doresc. Dacă îi întrebi, volohii din Poroscovo răspund că sunt români, pentru că, pe când mergeau cu toții la muncă în Kazahstan, înainte de destrămarea URSS, au aflat că există un popor întreg care vorbește ca ei. Dar, până acum, nu a reușit niciunul să treacă granița, măcar până în Maramureș și înapoi, pentru a le spune celorlalți dacă este adevărat ce se spune: că există o țară întreagă a românilor. Mai mult, ei nu au știut nici măcar de celelalte comunități de români din dreapta Tisei sau din alte părți ale Ucrainei.

Prizonierii altei lumi

volohi-romani-zakarpattia-ucrainaVolohii nu numai că vorbesc o română de Ev Mediu, dar și trăiesc ca în acele vremuri. Neștiutori de carte, într-o sărăcie cruntă, cu foarte mulți copii și cu o speranță de viață foarte mică. După cum au descoperit și jurnaliștii maramureșeni, în comunitatea volohilor există un singur bătrân, pentru că restul au murit, din cauza condițiilor extreme de trai și a bolilor. În casele de pământ trăiesc chiar și 30 de suflete, astfel că observația Gazetei de Maramureș este justă: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo deține recordul absolut la natalitate. Până la lăsarea serii, pe ulițele noroioase, nu vezi niciun bărbat. Toți sunt la pădure. Mai-marele lor e ”Laci Biraul”, care spune că, din tată-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de români. Dar până acum nu a văzut niciodată un român, o hartă a țării noastre, nu a auzit de București și nici de Ceaușescu. În principiu, e la fel ca restul volohilor, care știu că sunt români și asta le este de ajuns. „Nu știm cum am ajuns în zonă. Nu știu nici bătrânii cum au ajuns aici. Ai noștri bătrâni ziceau doar că suntem români”, a spus Laci Biraul. Cum nu au biserică și școală în limba română, el spune că toți copiii învață româna din familie. Laci Biraul zice că fiica lui ar fi interesată să învețe carte, eventual în România. Pentru moment, însă, așteaptă să nască. Nici măcar la recensământul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost înregistrați drept români. Ei spun că le-au zis ”domnilor cu recensământul” că sunt români, dar, cum nu știu carte, ei au scris ce-au vrut.

O altă dovadă că cei din Poroscovo sunt români din instinct sunt obiceiurile lor. De Crăciun, cântă și ei niște colinde vechi, pe care nu-și mai amintesc de unde le știu. La nunți, cântă din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toți sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.

Țapul ispășitor al ucrainenilor

Această comunitate neștiutoare și neștiută de nimeni până acum este, la nevoie, țapul ispășitor al ucrainenilor. Refuzând să le spună români, ucrainenii spun că volohii sau țiganii albi fură lemn, îi agresează pe pădurari sau sunt niște oameni foarte corupți. Românii, însă, spun că mulți din ei au ajuns la inchisoare, după ce au fost puși să citească documente pe care nu știau să le citească, dar în care recunoșteau că au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste mărturisiri în schimbul unei bucăți de ciocolată, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei.

„Mi-i greu, că al meu sânge dă înapoi. Cade înapoi și mă doare când alții își bat joc de el”, se plânge Laci Biraul.

Cei care i-au descoperit pe acești români uitați de toți invocă niște documente istorice, conform cărora, prin 1364, în zona Munkacevo, au fost aduși mai mulți militari volohi. Tot pe atunci, în zona Poroscovo, s-ar fi înființat șapte puncte de grăniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, românii de la baza Carpaților Păduroși ar fi urmași ai ciobanilor volohi veniți în zonă. Ucrainenii, însă, au alte teorii. Un ziar ucrainean a spus că volohii nu sunt romÂni, pentru că așa a decretat o delegație, care a făcut o expediție științifică în zona. Așa că, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizară, vorbitoare a unui dialect românesc complicat, care trăiesc ca niște țigani. Până una-alta, românii, ignorați de neamul din care se trag și de neamul în care trăiesc, sunt folositori când e vorba de închiderea multor dosare de furt și alte infracțiuni de acest gen.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here