În fiecare zi nu contenim să ne uimim unde am ajuns. România este la începutul anului 2013 ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa. Analfabetizarea, procesul început după 1989 prin indiferenţa unor autorităţi anaţionale şi sărăcirea populaţiei, se dovedeşte unul de ”succes”.
6% – acesta este proporţia populaţiei care nu ştie carte. 150.000 de români nu ştiu să scrie şi să citească. 41% dintre elevii români au acasă mai puţin de zece cărţi şi aproximativ acelaşi procent dintre adolescenţii de 15 ani citesc cu dificultate. Aproape 100.000 de copii de şcoală nu ajung nicio zi în clasă într-un an, dar numărul celor care nu merg la grădiniţă, la liceu sau la şcoala profesională este de ordinul sutelor de mii.
Cei mai mulţi dintre copii abandonează şcoala din cauza sărăciei. 40.000 de mii de elevi cu vârste între 6 şi 15 ani au renunţat la şcoală în 2012.
„Sunt 40.000 de copii cu vârste între 6 şi 15 ani care nu s-au dus la şcoală nicio zi. Au stat acasă sau uneori pe stradă, fără să facă nimic, fără să înveţe nimic. Este vorba despre ceea ce noi la UNICEF numim o ‘urgenţă tăcută’. E tăcută pentru că nu produce titluri răsunătoare de presă, nu deschide jurnalele de ştiri, dar este o urgenţă pentru că aceşti copii îşi pierd copilăria şi pierd şanse şi momente importante, iar România îşi subminează propriul viitor. Este deci nevoie să se facă toate demersurile pentru ca toţi copiii să meargă la şcoală, să primească educaţie de calitate, să obţină o calificare, ca să devină mai târziu cetăţeni care să producă şi să sprijine astfel dezvoltarea României” – Sandi Blanchet, reprezentantul UNICEF în România.
Cei mai mulţi dintre copii abandonează şcoala din cauza sărăciei, dar şi a lipsei de educaţie a părinţilor, care nu înteleg importanţa şcolii. Cei mici sunt trimişi la muncă pentru a sprijini familia, sau, pur şi simplu, nu au ce să îmbrace pentru a merge la şcoală.
