La a sa venerabilă vârstă (şi doar atât), Ion Iliescu mai găsea încă motive de bucurie ”politică” în urmă cu câţiva ani: a prins sfârşitul capitalismului. „Dragi colegi, suntem la sfârşitul celor 500 de ani de capitalism. Vor urma 30-40 de ani de nouă ordine mondială”, a măsurat istoria fostul preşedinte pentru parlamentarii din propriu partid la una dintre întâlnirile lor. Mulţumirea nu i-a fost umbrită decât de un singur regret: „Eu nu o să mai prind această nouă ordine mondială. Dar voi o veţi prinde”. Gândirea marxistă i-a dominat întreaga carieră politică şi încă o făcea, de aici şi tentaţia de a se înscrie în „legile imuabile ale istoriei” şi perpetua încercare personală de a se menţine „în trend”. De unde însă încântarea lui Iliescu faţă de noua ordine mondială, atâta vreme cât nimeni nu ştie încă cum va arăta aceasta, în afara aprecierilor demagogice şi propagandistice care vorbesc despre „pace”, „progres”, „democraţie”, „drepturile omului”… ?!
Până acum, maximum ”acurateţii ştiinţifice” în aprecierile despre această nouă ordine mondială a fost atins prin exprimarea care spunea că o lume este pe cale să se sfârşească şi să fie înlocuită cu… altceva. Nici Iliescu nu ştie ce va presupune noua ordine mondială, dar ştie că regretă că nu o va prinde. „I-ar plăcea să mai trăiască ceea ce numeşte el noua ordine mondială. Nu ştie cum va arăta, dar e sigur că va veni. Ca s-o dezbată, a fondat «Clubul de la Bucureşti», care se vrea chiar un fel de «Club de la Roma» în Balcani” (Interviu Deutsche Welle, 15 decembrie 2009).
Tipul acesta de politician lipsit de un orizont în care să se integreze el însuşi, pentru a şti unde stă, ce are de făcut şi unde poate ajunge, este caracteristic pentru Româna ultimilor 20 de ani. Totul s-a făcut pripit şi fără o viziune integratoare în România, pentru că însăşi conducătorii ţării „nu au ştiut ce-i cu ei”, cum s-ar spune popular. Iliescu a fost deschizătorul de drumuri, într-adevăr. Şi-a dorit puterea pentru a face perestroika şi s-a trezit practicând o aşa-zisă ”democraţie”, a dorit să aplice corect „idealurile nobile ale socialismului şi comunismului“ pentru clasa muncitoare şi a deschis calea capitalismului sălbatic, care a nenorocit clasa muncitoare. Doar tratat cu serul adevărului Iliescu ar putea recunoaşte azi toate aceste eşecuri personale, cărora le-a făcut însă faţă în planul carierei printr-un cameleonism aproape desăvârşit. Noi însă le-am plătit scump şi încă o mai facem. Cu toate acestea, moşneagul dovedeşte că nu a învăţat nimic din aceste experienţe şi îşi păstrează ambiţia de a se înfinge în jocuri care nu sunt ale lui şi pe care nu le înţelege măcar, doar din dorinţa de a se afirma, de a se afla în treabă, de fi parte a unor lucruri mari.
Iliescu s-a înșelat iarăși: nu s-a sfârșit capitalismul (atât de ușor), iar dezordinea mondială este mai mult decât evidentă. Cu astfel de vizionari pitici, de la nivelul piciorului broaștei, a mers România în ultimele decenii, iar rezultatul nu putea fi decât lipsa de orizont, de viitor pentru această țară vândută, trădată și batjocorită de niște carieriști și parveniți …de succes.
Faceai o revolutie si rasturnai si noua ordine mondiala.