În seara zilei de sâmbătă, 19, după banchetul copios, liderii NATO au ordonat atacarea Libiei.
Desigur că nu se putea întâmpla nimic fără ca Statele Unite să nu-si revendice rolul incontestabil de șef suprem. De la postul de comandă al acestei instituții în Europa, un ofițer superior a proclamat că începe ”Odiseea Zorilor”.
Opinia publică mondială era cutremurată de tragedia Japoniei. Numărul de victime ale cutremurului, tsunamiului și accidentului nuclear nu au încetat să crească. Deja sunt zeci de mii de morți, dispăruți sau iradiați. Va crește considerabil si rezistența la folosirea energiei nucleare.
Lumea suferă, în același timp, de consecințele schimbării climatice; penuria și prețul alimentelor, cheltuielile militare și risipa resurselor naturale și umane cresc. Un război era lucrul cel mai nepotrivit care se putea întâmpla în aceste momente.
Turneul lui Obama prin America Latină a trecut pe planul al doilea, aproape nimeni nu se ocupă de această temă. În Brazilia, au devenit evidente contradicțiile de interese între Statele Unite și această țară soră.
Nu poate fi uitat că Rio de Janeiro a concurat cu Chicago pentru a găzdui Jocurile Olimpice din 2016.
Obama a vrut să fie pe placul gigantului sudamerican. A vorbit despre „extraordinara ascensiune a Braziliei”, care a atras atenția internațională, și a lăudat economia ei ca una dintre cele cu creșterea cea mai rapidă din lume, dar nu s-a angajat câtuși de puțin să sprijine Brazilia pentru a deveni membru permanent al privilegiatului Consiliu de Securitate.
Președinta Braziliei n-a ezitat să-și exprime dezacordul cu măsurile protecționiste pe care Statele Unite le aplică Braziliei cu tarife și subvenții care au constituit un puternic obstacol în calea dezvoltării economiei acestei țări.
Scriitorul argentinian Atilio Boron afirma că pe Obama „îl interesează cel mai mult, în calitatea sa de administrator al imperiului, să avanseze în controlarea Amazoniei. Cerință principală a acestui proiect este de a îngreuna, pentru că nu poate stopa, crescânda coordonare și integrare politică și economică în curs în regiune și atât de important a fost să facă să naufragieze ALCA în 2005 și să frustreze conspirația secesionistă și pucistă din Bolivia (2008) și Ecuador (2010). De asemenea, trebuie să încerce să semene discordie între guvernele cele mai radicale din regiune (Cuba, Venezuela, Bolivia și Ecuador) și guvernele ‘progresiste’ – în principal Brazilia, Argentina și Uruguay….”
„Pentru cei mai îndrăzneți strategi americani bazinul amazonian, la fel ca Antarctica, este o zonă de acces liber unde nu sunt recunoscute suveranități naționale…”
Mâine Obama pleacă în Chile. Va veni precedat de un interviu pe care l-a dat ziarului «El Mercurio», publicat astăzi, în care mărturisește că „Discursul pentru Americi” – astfel îl califică – se bazează pe o ”alianță egalitară” cu America Latină, care aproape ne taie răsuflarea amintindu-ne de ”Alianța pentru Progres”, care a precedat expediția mercenară de la Playa Giron.
Mărturisește textual:
„viziunea noastră pentru emisferă se bazează pe conceptul de alianță egalitară pe care am urmărit-o de când am asumat Președinția Statelor Unite. De asemenea, mă voi focaliza pe ariile specifice în care putem lucra împreună, cum este creșterea economică, energia, siguranța cetățenilor și drepturile omului…”
„Această viziune, a subliniat el, are ca scop îmbunătățirea securității comune, amplificarea oportunităților economice, asigurarea unui viitor energetic curat și sprijinirea valorilor democratice pe care le împărtășim.”
„…promovarea unei emisfere sigure, stabile și prospere în care Statele Unite și aliații noștri să-și împartă responsabilitățile în treburi cheie atât la nivel regional, cât și global.”
Cum se poate aprecia, totul este minunat de frumos, demn de a fi îngropat ca secretele lui Reagan, pentru a fi publicat peste 200 de ani. Problema este, după cum informează DPA, conform unui sondaj realizat de ziarul «La Tercera»: „…în 2006, 43% din populația chiliană respingea centralele nucleare. Doi ani mai târziu, respingerea a urcat la 52%, iar în 2010 a atins 74%”. Astăzi, după cele întâmplate în Japonia atinge… 86% dintre chilieni…”
Ar lipsi numai o întrebare pentru Obama. Ținând seama că ilustrul său predecessor, Richard Nixon, a promovat lovitura de stat și moartea eroică a lui Salvador Allende, torturile și asasinarea a mii de persoane, oare va cere iertare domnul Obama poporului din Chile?
FIDEL CASTRO RUZ
20 martie 2011
Ora 8:14 pm.
