Doamne iartă-mă de pe acum pentru ceea ce voi săvârși cu voie sau fără de voie în această lucrare drăcească care va ridica cuvânt de mare ocară împotriva marii case a tuturor “sfinților părinți”. Pentru că tot poporul s-a lehămețit în aste timpuri de hoția și burdihanurile nemurilor preoțești, că oriunde și prin toate locurile aprope că nu întălnești popă creștin după numele său sub 100 de kile la cingătoare. Și este îndeobște cunoscut printre umilii credincioși creștini că nu chemi popă nici la botez, nici la nuntă, nici la înmormântare fără parale, fără parale, fără parale îndestulătoare. Și, în numele tău și sub acoperământul bisericii tale, neamul popesc mult s-a mai pricopsit și departe s-a abătut de calea smereniei și cumpătării și multe nelegiuiri săvârșesc astăzi între ei și față de turma de miei care cată spre ei aflarea iertării păcatelor și izbăvirea de rău, până când or ajunge…unde nu este nici întristare, nici lacrimi și niiiiiiici suspinnnnnnnnnn!
În vremuri de mare restriște pentru tot dreptcredinciosul, Biserica Ortodoxă Română este o societate comercială …ba nu!, instituție cu unul dintre cele mai mari profituri.
Imagini șocante cu popi! Trei rânduri de oase de Sfântul Andrei ajung în București, iar din calea turmei populare leșinate jandarmii croiesc drum pentru merțane luxoase de popi cu bodygarzii lor. 700 de părinței care de care mai dolofan. Asta ați văzut la televizor și ați putut judeca singuri.
Scandaluri cu popăciuni
După atât de vechiul proverb popular (probabil la fel de vechi ca și ei), trebuie să continuăm să facem ce spune popa, dar haideți să vedem mai bine ce fac ei, pentru că, într-adevăr, ne putem trage povețele cele mai bune pentru ceea ce nu trebuie să facem tocmai din comportamentul lor.
În aceleași vremuri de mare criză, mai ales spirituală, popii se ceartă între ei pentru parohii, se dau în judecată, se răfuiesc, se pârăsc și uneltesc unii împotriva altora. Scandalurile se țin lanț și pun față în față ba popii între ei, ba popii și credincioșii.
S-a ajuns ca preoții să dea în judecată Episcopia Huși pentru abuzurile pe care le comite asupra lor. În fruntea toturor relelor din sânul bisericii șade pe aceste meleagurile popa Corneliu Bârlădeanu, un episcop care taie și spânzură prin parohii și nu are decât un lucru sfânt: profitul. Pentru că li s-a tăiat abuziv din salariu luni la rând, trei parohi au dat în judecată Episcipia Huși. Fără să dea explicații pentru reținerile din salariu, fără să răspundă în fața nimănui, popa Bârlădeanu îi execută sumar dându-i afară din rândul bisericii. Abuzurile acestui popă hulpav și arogant sunt strigătoare la cer.
Licitația pentru alocarea unei parohii mai de…Doamne ajută! pleacă de la 300 de milioane vechi. Așa se face că tinerii absolvenți întru Domnul de facultăți de teologie sunt obligați să aleagă alte meserii. Zeci de astfel de povești ale unor tineri vasluieni pot fi auzite și nu există motiv de îndoială asupra veridicității lor.
Biserica Ortodoxă Română a devenit o imensă societate comercială, în care lăcașurile sunt puncte de desfacere și de tranzacționare a simbolurilor și uneltelor credinței.
Ierarhia bisericească este astăzi dublată de una financiară, șpăgile, contribuțiile și diversele sume de bani, care în alte medii ar purta numele de „venituri necuvenite”, urmând această ierarhie. Parohul de la țară strânge bani de la credincioși și pentru sine, dar și pentru popa de la oraș, șeful său, care colectează pentru episcopie, în fruntea căreia tronează, la Huși, Prea Șpăguitul Corneliu Bârlădeanu. La rândul său, acest popă infatuat virează mai departe către Mitropolie și Patriarhie.
În biserici, popii își stabilesc după cum vor ei sau după cum li se cere de la centru prețul la lumânări și celelalte tarife. Politicul, în ipocrizia sa nețărmurită, nu s-a grăbit niciodată să reglementeze prea mult activitățile de prin sfintele lăcașuri de frica cuvântului greu al popilor față de poporul practicant, care, de obicei, pe cât este de dreptcredincios, pe atât este de dreptalegător.
Tot așa s-a făcut ca toate legile bugetului de până acum și toate rectificările să fie îndesate de propuneri ale senatorilor și deputaților pentru ctitoriri nenumărate de lăcașuri. Orașele sunt pline astăzi de biserici și goale de orice credință.
Lăcașurile au înflorit din 1990 precum ciupercile după …inundație, parcă în aceeași măsură în care…inundația de așa-zise “valori” importate au șubrezit viața morală a românilor. Biserica rar a fost de găsit în toate acestea, dar o vom putea găsi, împlinită și impunătoare, primtr-o construcție faraonică lângă o altă construcție faraonică, Casa Poporului, semn al dulcei colaborări cu alți preafericiți postrevoluționari.
Nu mai vrem popi! Unde-s preoții?!
Am folosit până acum peiorativul și meritatul „popă” pentru acei preoți care tind să devină majoritari și care se comportă ca niște …popi. Cu toții avem experiențe nefericite cu …popi și suntem îndreptățiți să spunem că lucrurile nu ar trebui să stea așa sau măcar să ne punem niște întrebări: Trebuie oare să-i băgăm bani în buzunar popii ca să ne înmormânteze o rudă?! Trebuie oare să-i dăm popii bani pe după altar imediat ce ne-a botezat un copil?! Trebuie oare să negociem prezența popii la cununia religioasă?! Oare asta e ordinea firească a lucrurilor?! Nu poate fi!
Într-un sat un popă nu a vrut și pace să-i bage în pământ soțul mort unei femei sărmane fără 300 de lei. Pentru că era săracă lipită pământului, oamenii din sat au ajutat-o cu prosoape, cu haine, cu toate cele trebuincioase, în vreme ce primarul i-a dat bani. Singurul care nu a vrut să ajute cu nimic…Dar singurul care a cerut a fost popa.
Este însă greu de aflat dacă o asemenea lipsă de omenie vine de la parohi sau este comandată prin mecanismele sistemului financiar ierarhic bisericesc.
Parohii se plâng că Episcopia Prea Sfântului le oprește, în mod abuziv, între 300 și 700 de lei. Dascălii că același mult pres fericit le ia lunar câte 200 de lei fără nicio explicație.
Acestor acuze preasfântul, prealuminatul, preafericitul și preanecuratul Bârlădeanu de la Huși nu le-a răspuns niciodată pentru că, potrivit propriilor declarații, dumnealui nu discută decât cu cei pe măsura sa, adică au cel puțin un doctorat și care cunosc măcar câteva limbi străine. Un asemenea comportament se numește în limbaj laic „infatuare”, în vreme ce religia creștină nu numai că are numai cuvinte grele de ocară, dar îl condamnă cu toată puterea.
„Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăția Cerurilor!”
Prin conturile Bisericii Ortodoxe Române circulă anual zeci de milioane de lei, însă mai nimic nu ajunge și la bugetul de stat, pentru că biserica este scutită de plata a numeroase impozite.
Criza economică a sărăcit românii: salarii reduse cu 25%, TVA-ul majorat cu 5%, impozite peste impozite. Noul Cod Fiscal nu a lăsat nimic neimpozitat. Doar Biserica Ortodoxă Română a rămas scutită de majoritatea impozitelor, în preafericirea sa.
Bilanțul finaciar al Bisericii Ortodoxe Române pe 2008 arata că instituția a terminat anul cu un profit de 3.526.245 lei din activitățile economice și cu un excedent total de 5.839.874 de lei. Patriarhia Română deține peste 2% din fondul forestier al României, unitățile de cult de la noi din țară dețin 140.000 de hectare de păduri.
În fiecare an, statul român pompează în biserică milioane de euro, nu numai pentru salariile preoților, dar și pentru diferite construcții și activități.
Culmea, dar cea mai bogată mitropolie este cea din cea mai săracă zonă a țării. Și Mitropolia Moldovei și Bucovinei se îmbogățește tot mai mult de la an la an. Veniturile totale ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei s-au ridicat, în 2008, la 48.614.595 de lei (peste 11 milioane de euro). Dintre acestea, 28.012.011 lei au fost numai în urma activităților economice.
Prin 2008, Mitropolia Moldovei și a Bucovinei deținea aproximativ 30.000 de hectare de păduri. Mitropolia deține și un procent important din acțiunile societății Durău SA, listată la bursa electronică Rasdaq. Valoarea participației mitropoliei se ridica, în 2007, la aproximativ 50.000 de euro. Arhiepiscopia Iași deține un procent important de acțiuni la societatea Golia SRL, cu activități în domeniul construcțiilor civile, Hotelul Casa Băltățești, Depozitul de vinuri Bucium, Centrul de Cercetare Tabor și cabinetul stomatologic «Sf. Apostoli Petru și Pavel». Mânăstirea Neamț administrează Fabrica de Cherestea «Sf. Troiță».
Mitropolia Moldovei și Bucovinei este proprietarul Institutului Cultural-Misionar Trinitas care cuprinde o editură, o tipografie și Radio Trinitas.
Potriviti statisticii Consiliului Național al Audiovizualului, Patriarhia Română deținea 36 de licențe de transmisie, dintre care 34 terestre și două pe satelit, exact ca Realitatea TV. Toate parohiile sunt obligate să cotizeze. Acestea sunt doar câteva dintre afacerile în care este implicată Biserica.
Toate profiturile sunt folosite pentru extinderea afacerilor, chiar și banii strânși în cutiile milei din biserici. Popii contabili spun că sunt „obligați” să reinvestească profitul, pentru a fi scutiți de impozite…
Acestea sunt date statistice și realități, și nu născociri și uneltiri diavolești. Pus în fața comentariilor tot mai acide asupra comportamentului economic al Bisericii, Patriarhul Daniel a transmis poporului că nu este creștinește să invidieze Biserica pentru rezultatele bunei sale organizări economicești. Nu! Dar se poate întreba poporul dacă Biserica există numai pentru sine sau numai pentru a avea grijă de viața lui „de dincolo”? Când ați auzit ultima oară de un act caritabil al Bisericii? Cum a arătat Biserica că se îngrijește de cei aflați la nevoie? Câte azile a sprijinit vreodată? Câte case de copii? Și nu se poate spune că nu ar putea să o facă, nu?
