Nu numai o dată am menționat infamul acord pe care SUA l-au impus țărilor Americii Latine și Caraibelor la înființarea OSA, la acea reuniune a miniștrilor de externe care a avut loc în orașul Bogota, în aprilie 1948. La acea dată, din pură întâmplare, mă aflam acolo pentru un congres latino-american al studenților, al cărui obiective fundamentale erau lupta contra coloniilor europene și a tiraniilor sângeroase impuse de Statele Unite în această emisferă.
Unul dintre cei mai străluciți lideri politici ai Columbiei, Jorge Eliecer Gaitan, care unise cu o forță crescândă sectoarele cele mai progresiste din Columbia care se opuneau făcăturii ianchee și de a cărui apropiată victorie electorală nu se îndoia nimeni, și-a oferit sprijinul pentru congresul studențesc. A fost asasinat cu nemernicie. Moartea lui a provocat rebeliunea care a durat de-a lungul a peste jumătate de secol.
Luptele sociale s-au prelungit de-a lungul mileniilor, când ființele umane, prin război au dispus de un excedent de producție pentru a satisface necesitățile esențiale de trai.
Cum se știe, anii de sclavie fizică, forma cea mai brutală de exploatare, s-au extins în unele țări până acum ceva mai mult de un secol, cum s-a întâmplat chiar în Patria noastră în etapa finală a puterii coloniale spaniole.
În chiar Statele Unite sclavia descendenților de africani s-a prelungit până sub președinția lui Abraham Lincoln. Abolirea acestei forme brutale de exploatare s-a produs abia cu 30 de ani înainte de Cuba.
Martin Luther King visa la egalitatea negrilor din Statele Unite până acum 44 de ani, când a fost asasinat cu lașitate, în aprilie 1968.
Epoca noastră se caracterizează prin progresul accelerat al științei și tehnologiei. Suntem sau nu conștienți de acest lucru, aceasta este ceea ce hotărăște viitorul omenirii, este vorba de o etapă complet nouă. Lupta reală a speciei noastre pentru propria supraviețuire este ceea ce prevalează în toate colțurile lumii globalizate.
În viitorul imediat, toți latino-americanii și în mod special țara noastră, vor fi afectați de procesul care are loc în Venezuela, leagănul Eliberatorului Americii.
Abia dacă am nevoie să repet ceea ce dumneavoastră cunoașteți: legăturile strânse ale poporului nostru cu poporul venezuelian, cu Hugo Chavez, promotorul Revoluției Bolivariene, și cu Partidul Socialist Unit creat de el.
Una dintre primele acțiuni promovate de Revoluția Bolivariană a fost Cooperarea Medicală a Cubei, un domeniu în care țara noastră a obținut un prestigiu deosebit, recunoscut astăzi de opinia publică internațională. Mii de centre dotate cu aparatură de înaltă tehnologie pe care o furnizează industria mondială de specialitate, au fost înființate de Guvernul bolivarian pentru a-și sluji poporul. Chavez, la rândul său, nu a ales clinici costisitoare private pentru a-și îngriji propria sănătate; a pus-o în mâna serviciilor medicale pe care le oferea propriului popor.
Medicii noștri și-au consacrat, de asemenea, o parte din timpul lor formării de medici venezuelieni în aule echipate corespunzător de guvern. Poporul venezuelian, indiferent de veniturile personale, a început să primească servicii specializate de la medicii noștri, situându-l printre popoarele cel mai bine îngrijite, iar indicatorii de sănătate au început să se îmbunătățească vizibil.
Președintele Obama cunoaște perfect acest lucru și l-a comentat cu unii dintre vizitatorii săi. Unuia i-a spus cu sinceritate: „problema este că Statele Unite trimit soldați, iar Cuba, în schimb, trimite medici.”
Chavez, un lider care în doisprezece ani n-a cunoscut un minut de odihnă și cu o sănătate de fier s-a văzut totuși afectat de o neașteptată boală, descoperită și tratată de propriul personal specializat care-l îngrijea, n-a fost ușor să fie convins de necesitatea de a acorda atenție maximă propriei sănătăți. De atunci, cu o conduită exemplară, a îndeplinit strict măsurile pertinente fără să-și neglijeze îndatoririle ca șef de stat și lider al țării.
Îndrăznesc să calific atitudinea lui ca eroică și discriplinată. Din mintea lui nu ies niciun singur minut obligațiile pe care le are, uneori până la epuizare. Pot depune mărturie, pentru că n-am încetat contactele și convorbirile cu el. Inteligența lui fecundă nu a încetat să se dedice studiului și analizei problemelor pe care le are țara. Îl distrează josnicia și calomniile purtătorilor de cuvânt ai oligarhiei și imperiului. Nu l-am auzit niciodată insultând sau spunând josnicii când vorbește despre inamicii lui. Nu este limbajul lui.
Inamicul cunoaște înțepăturile din firea lui și-și multiplică eforturile de a-l calomnia și lovi în Președintele Chavez. Din partea mea, nu ezit să-mi afirm modesta opinie – emanată din peste jumătate de secol de luptă – că oligarhia nu va putea niciodată să mai guverneze această țară. De aceea este îngrijorător că Guvernul Statelor Unite a decis în asemenea circumstanțe să promoveze răsturnarea guvernului bolivarian.
Pe de altă parte, insistența campaniei calomnioase că în conducerea înaltă a guvernului bolivarian ar exista o disperată luptă pentru preluarea conducerii guvernului revoluționar dacă Președintele nu reușeste să depășească boala, este o minciună grosolană.
Dimpotrivă, am putut observa cea mai strânsă unitate în cadrul conducerii Revoluției Bolivariene.
O greșeală a lui Obama, în asemenea împrejurări, ar putea provoca un râu de sânge în Venezuela. Sângele venezuelian, este sânge ecuadorian, brazilian, argentinian, bolivian, chilian, uruguayan, centro-american, dominican și cubanez.
Trebuie plecat de la această realitate când este analizată situația politică din Venezuela.
Se înțelege de ce imnul muncitorilor îndeamnă la schimbarea lumii scufundând imperiul burghez?
FIDEL CASTRO RUZ
27 aprilie 2012
Ora 7:59 pm.