Ori de câte ori stau de vorbă cu tineri şcolari – şi faptul se petrece destul de des – îmi fulgeră prin minte fraza: „Ne îndreptăm spre o domnie a cefelor de taur şi a chipurilor bucălate”. Librăriile, anticăriile, bibliotecile nu sunt frecventate de şcolari. Între 12 şi 18 ani, tinerii se mărginesc la răsfoirea grăbită a manualelor şcolare, din care ciugulesc ceva pentru a face oarecum faţă întrebărilor profesorilor, şi se simt foarte mulţumit cu aceasta. Nici o pasiune pentru literatură, pentru ştiinţă, pentru arte. Am asistat cu un an în urmă, la un examen de bacalaureat. Din douăzeci de candidaţi, unul singur pretindea că citise «Viaţa Românească» şi susţinea că această revistă apare la… Craiova. Bolintineanu era confundat cu Alecsandri şi Bălcescu cu… Andrei Mureşanu. Din aceiaşi douăzeci de candidaţi, nici unul nu vizitase o expoziţie de pictură, nici unul nu intrase într-o sală de concerte. În schimb fiecare ştia pe de rost palmaresul lui Max Schmelling, al lui Max Baer, al lui Joe Louis. Fiecare ştia din gazetele sportive, cumpărate zilnic, de câte ori Viforul Dacia a învins TCR şi pentru ce FC Rapid a învins la ultima întâlnire echipa Macabi. Neîndoios, „ne îndreptăm spre o domnie a cefelor de taur şi a chipurilor bucălate”. Sportul este bun când nu devine modă. Educaţia sportivă a tineretului este necesară numai în măsura în care nu împiedică cealaltă educaţie. Este bine ca trupurile oamenilor de mâine să fie sănătoase şi pline de vigoare.
Dar istoria, din care se pare că mulţi nu vor să tragă nici o învăţătură, ne arată că nu acele popoare care au avut, mulţumită educaţiei lor pur sportive, picioare de cal sprinten şi cefe de taur puternice, au învins, ci acelea care au dat o deosebită atenţie frunţii omeneşti şi sufletului omenesc. Sparta a lăsat omenirii amintirea vestitei ciorbe negre şi a unor corturi în care se dormea pe bolovani. Atenienii au dăruit omenirii scrieri şi opere de artă nepieritoare. Artiştii, scriitorii, savanţii nu s-au recrutat niciodată dintre tinerii cu cefe de taur, ci dintre ceilalţi, care au întârziat ore lungi de noapte cu ochii pe paginile unui text, cu mintea încordată pentru dezlegarea unei probmene, pentru descoperirea unui adevăr. De ce asistăm neputincioşi la o atât de întristătoare stare de lucruri? Generaţiile care se ridică sunt sufleteşte uscate. Pregătim trupuri sănătoase şi minţi strâmbe. Pregătim obraji bucălaţi şi ochi orbi. Pregătim picioare sprintene şi guri care vorbesc împleticit şi vulgar. Pregătim cefe de taur şi inteligenţe de berbec. De câte ori vorbesc cu un tânăr şcolar, îmi amintesc cu durere cuvintele: „Ne îndreptăm spre o domnie a cefelor de taur şi a chipurilor bucălate”. Ne îndreptăm! Poate ar fi momentul să dăm alt curs drumului pe care alunecă tineretul…
(1939)
