„Există un grup infracțional, organizat pentru a ne fura resursele”

4

Simion DascluSimion Dascălu, expert al Comisiei Europene :

„Există un grup infracţional, organizat pentru a ne fura resursele”

– Sunteţi expert independent al Comisiei Europene. Nu s-au supărat cei din Comisie pe dumneavoastră de când l-aţi „atacat” făţiş pe domnul Barosso?

– Nu, că lucrăm în zone diferite. Suntem foarte mulţi cei care îl tragem la răspundere pe „şeful cel mare”, iar dacă ar fi dorit să aibă o imagine pertinentă vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în România, ar fi putut s-o facă… Numai că iată că n-a avut nevoie. Urmează să-l dăm în judecată. Eu am discutat să facem o acţiune comună, noi cei peste 10.000 de semnatari ai unei petiţii, nemulţumiţi de acţiunile domnului Barosso. Am rămas stupefiaţi că domnul Ponta a trecut în cealaltă barcă, or în situaţia în care te duci acolo şi te trezeşti că mai ai pe încă unul în spate care trădează cauza, există posibilitatea să primeşti un altfel de răspuns. Şi-atunci am stat să ne gândim să vedem dacă domnul Ponta nu i-o fi spus domnului Barosso: „lăsaţi că rezolv eu cu domnii ăştia, nu vă mai bateţi capul cu ei !”…

– Ce urmează? Pe cine daţi în judecată?

– Chiar şi un singur cetăţean afectat în drepturile sale de deciziile Comisiei Europene sau ale Consiliului Europei se poate adresa Înaltei Curţi a UE şi are dreptul la despăgubiri. Pe cine dăm în judecată? Pe domnul Barosso evident, pentru că aşa am făcut sesizarea la Comisie. Dar de data asta nu-i mai cerem nimic domnului Barosso, ci vom cere Înaltei Curţi Europene de la Luxembourg să-l sancţioneze. Considerăm că votul nostru de la referendum ne-a fost furat prin imixtiunea gravă a domului Barosso. Pe de altă parte, aveam activităţi în domeniul proiectelor europene, iar „invenţia” acestuia cu pragul, nereglementată în vreun fel de Uniunea Europeană, imixtiunea nepermisă în treburile interne ale românilor, trecerea peste votul nostru perfect legal au făcut ca eu să pierd şi pe plan financiar. A venit şi partea americană care s-a implicat la fel, dar mai întâi discutăm cu partea europeană. Şi în situaţia asta îl întreb pe domnul respectiv: „Bine domnule Barosso, votul meu de ce nu are importanţă, pentru că această Comisie Europeană, conform Tratatului, nu are atribuţiuni în acest sens?”

Şi atunci, eu îi dau conotaţie de nerespectare a drepturilor mele şi îi dau o valoare, pentru tot ce n-am putut eu realiza din această cauză – pensie, imposibilitatea accesării fondurilor pe programe de cercetare, din cauza unei guvernări incompetente MRU şi Boc, din cauza cărora n-am obţinut cofinanţarea… – , aşadar o valoare reală, demonstrabilă, măsurabilă, bani pe care-i cer Comisiei Europene şi domnului Barosso – „ Plăteşte tu acum!” Îl acuz că, prin acţiunea lui, a impus un sistem în afara votului legal, sistem care pe mine şi pe multe milioane de români ne-a afectat direct.

– Îl mai acuzaţi şi de apartenenţă la grup organizat, creat în vedere săvârşirii de infracţiuni, în speţă furtul resurselor strategice ale României, grup format din Băsescu, Gittenstein, Merkel, Barosso ?

– Da, e vorba de „ghişeftul” lui Gittenstein…

– Care „ghişeft” şi cum demonstraţi?

– Păi simplu, că dacă se ţinea de partea de activitate diplomatică probabil că am fi avut şi noi beneficii ca simpli cetăţeni; activitate a firmelor româneşti şi eliminarea vizelor. Dacă aceste lucruri erau rezolvate discutam altfel. Vă spun asta pentru că am avut contacte directe în Statele Unite cu firme din domeniul aeronauticii şi am avut relaţii până în anul 2000 cu ataşaţii comerciali ai ambasadei americane şi existau multe proiecte comune reciproc avantajoase… Dar se vede acum vreo schimbare? Avem  apoi problema pământurilor rare, a materialelor speciale folosite în aeronautică şi aviaţie şi a energiei. Evident discutăm de Roşia Montană, de cupru, de petrol şi gaze …Şi m-a bucurat poziţia adoptată de ministrul energiei care a declarat că nu mai putem mări preţul energiei, pentru că populaţia nu mai suportă acest lucru, iar industria dispare.

În situaţia asta trebuie regândită toată politica. Întâmplător am tangenţă cu aceste lucruri prin Centrul de Cercetare pe care-l conduc, creat tot în sprijinul dezvoltării regionale europene. Ne ocupăm şi de partea de energie. Povestea cu creşterea preţurilor se leagă şi de povestea cu domnul Barosso, de interesele doamnei Merkel… Suntem ţara cu rezerve energetice şi materiale speciale, dintr-un motiv sau altul încă neexploatate, neepuizate şi care o perioadă de timp oferă o anumită stabilitate pe acest domeniu. A apărut o luptă de la o decizie dată de Departamentul de Stat al SUA legată de materialele speciale şi pământurile rare.  Mai bine zis, în 2005, fondurile  Pentagonului pentru materiale speciale s-au epuizat şi evident că trebuia găsită o soluţie. Din acest motiv, au apărut conflicte cu China. A fost un joc al Academiei de Ştiinţe americane şi al Departamentului de Stat al Energiei care au făcut aşa o mişcare politică, un studiu care a estimat că prin 2030 aceste resurse mondiale se vor epuiza. Şi-atunci au emis două estimări de creşteri de preţuri, paradoxal, exact în momentul declanşării crizei economice în 2007.

Efectul? Vedeţi preţurile actuale de pe piaţa noastră… Cine câştigă? Cei care investesc în energie. Clubul de la Roma estima şi el o creştere de preţ motivând că suntem prea mulţi pe planetă şi dacă se dezvoltă Africa, India şi China în acelaşi timp avem o problemă cu resursele. Mai pot fi găsite şi surse alternative, dar unii n-au drept la viaţă şi nu ştiu cine a stabilit acest lucru şi de ce. Şi pe această idee am ajuns şi noi să avem preţurile dictate în baza unor hotărâri din exteriorul României şi-aici intervine absurdul; de ce să am eu preţurile stabilite la bursa din Chicago, sau din Londra? Pentru că eu produc energie la Bistriţa sau la Porţile de Fier. De s-o înstrăinăm şi noi să plătim alt preţ? În Germania, în Cehia în Franţa, privatizarea în energie s-a făcut la un nivel de 15-20%. La noi de ce se face în unele cazuri până la 100%?

Şi-aici pun o întrebare în calitate de cetăţean. La noi de ce nu s-a făcut referendum în privinţa utilizării resurselor? Că n-am auzit de-asemenea lucru. Aaa… că s-a spus că e bine să rămână la stat. Şi domnul Stat de când îşi ia dreptul să înstrăineze oricum şi de ce mă obligă pe mine să plătesc preţurile astea aberante, stabilite de alţii? Şi-atunci intervine întrebarea legitimă: „există vreun interes?” Există!

Şi-ajungem la crearea de grupuri de interese. UE spune aşa: dacă unii s-au întâlnit şi-au stabilit ceva în comun, au încălcat legea concurenţei, căci nu mai vorbim acum de piaţă liberă, ci de înţelegeri. Există o înţelegere între aceste persoane? Există. Care e elementul comun? Băsescu, nu? Că se vede de la o poştă. Toţi susţin acelaşi lucru, vorbesc aceeaşi limbă. Şi care-i interesul lui Băsescu? Să le umple buzunarele… Că pe gratis nu cred c-o fac.  Ca să evite colapsul lor imediat cauzat de această creştere de preţuri, ei trebuie să găsească nişte resurse pentru o perioadă de douăzeci de ani, până vor dezvolta noile tehnologii, astfel încât actuala lor industrie existentă prin lume să nu sufere.

– Şi-atunci îşi găsesc ”parteneri”…

– Păi le spun „şi-aşa nu sunteţi în stare să vă exploataţi resursele, să le folosiţi, uite, vă dăm noi ceva bani şi le luăm noi, apoi vi le dăm înapoi să le mai plătiţi o dată!”. Cam cum e contractul cu Chevron-ul în acest moment, care intră în aceeaşi categorie cu „ghişeft-ul” domnului Gittenstein. Să nu uităm că el a fost reprezentantul mai multor firme, printre care şi Lockheed Martin, implicată în scandalul ”şpăgii” date unui prim ministru din Japonia care a şi intrat la puşcărie şi în scandalul Starfighter cu livrarea unor avioane de care nimeni n-avea nevoie, către Germania. Iar cu Chevron-ul problema este clară: am dat gazele de şist, de fapt de „şest”, printr-un contract în care scrie – foarte interesant – explorare, dezvoltare şi …exploatare! Cu liniuţe clare între ele, iar domnul de la Agenţia care-a dat licenţa spune: „nu domnule, e numai pentru explorare”. Păi amice, tu nu ştii să citeşti un contract? Eu am avut contracte semnate cu americanii privind livrarea unor avioane, şi dacă nu eşti atent, avocaţii din Franţa sau din America te păcălesc cu aceste fraze şi cuvinte şi trebuie să ceri clar definiţia diverşilor termeni.

Şi-au spus clar. Pentru statul român revine doar ce depăşeşte nu-ştiu-câte milioane de metri cubi producţie. Crede cineva că vor depăşi acea producţie? Niciodată. Or să spună „domnule, ştii, de fapt dumneata nu eşti în stare să scoţi, zăcământul este sărac”, aşa că, în loc de 30 de ani, îl vor scoate în 50 de ani şi nu primeşti niciun leu. Îţi vei cumpăra gazele tale la preţul impus de-afară.

Acum, întâmplător, ne ocupăm de surse spaţiale de energie pentru Agenţia Europeană. A ajuns acum să mă coste energia cât costă energia pe un satelit? Sau pe Lună sau pe Marte? Nu e absurd? Nu se poate ca preţul energiei pe kilowatt-oră să ajungă la asemenea cote. Atunci înseamnă că vin cu energia de-acolo şi mi-o instalez acasă, pentru că mi-o amortizez în 20 de ani – dar atenţie, ceea ce fac durează cel puţin 20 de ani şi nu mai trebuie să măresc preţul la energie folosind tehnologie spaţială – şi este o întreagă nebunie, pentru că noi ne producem singuri energia aici în ţară. Simplu, nu? Trebuie să ne trezim cumva pentru că cineva ne fură „caşcavalul” de sub noi, cum se spune…

Revenind la grupul infracţional: aici, dacă interesul este convergent şi rezultatele duc la faptul că respectivii sunt beneficiarii acestor grupuri, pe mine, expert al Comisiei Europene, dacă văd că există o înţelegere între ei – nu mă interesează ce documente au semnat între ei –  efectul contează, rezultatele. Nu se poate să ai coincidenţe întâmplătoare, vorba americanului. Să ai acest comportament sincronizat, înseamnă că a existat undeva o organizare ca la carte. Şi ce spun eu? Există un grup infracţional organizat pentru a ne fura resursele. Dacă ni le-ar fi luat legal, însemna să mă întrebe şi pe mine şi pe dumneavoastră, să bată uşor la uşă şi cum a zis domnul ministru: „măi frate, declarăm la început că investitorii în energie vor da 51% din producţie pe piaţa românească”. Şi toţi exportă şi le mai şi plătim certificatele verzi. Nenorocirea e că aici au mers pe ideea pe care-au avut-o şi cei de la imobiliare care nu-şi construiau drumuri, conducte de apă, nu aduceau curent şi gaze după principiul ”las’ c-aduce primăria”. La fel au zis şi ăştia că transportă pe infrastructura statului. N-au toţi loc pe ”ţeavă”. E prea îngustă!

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Marcel Bărbătei

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

4 COMENTARII

  1. Daca nu aveam tradatori noștri in guverne,cameleoni cu cetățenie romană in primul rind ,nu se întîmpla cum știm ca stau lucrurile cu toate resursele naturale a Ro.

  2. Sunt atit de multe nenorociri aduse de acesti tradatori asupra acestui popor, iar noi stam si asteptam mila lui Dumnezeu. Nu se va produce nici o minune. Doar noi si numai noi!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.