Realități edulcorate care se îndepărtează

0

M-am mirat astăzi ascultând discursul lui Jose Miguel Insulza la Cartagena. Gândeam că cineva care vorbeste în numele OSA s-ar ocupa cel puțin să ceară respectarea suveranității țărilor din această emisferă care au fost colonizate de-a lungul secolelor și exploatate cu cruzime de puterile colonialiste.
De ce nu a spus niciun cuvânt despre Insulele Malvine, nici nu a cerut respectarea drepturilor suverane ale țării surori Argentina?
Conferința de la Cartagena are scene care nu vor fi uitate ușor. Este cert că s-a făcut un efort enorm. Deși au trecut ore, nu avem idee de ce s-a întâmplat la dejunul cu care Santos a încercat să refacă cheltuiala colosală de energie pe care participanții au investit-o în această reuniune.

Pentru cine se distrează, de puține ori în viață ar avea posibilitatea să vadă fețele a peste 30 de lideri politici confruntați cu camerele de televiziune, din momentul când coborau din mașină până când, cu un efort final eroic, după ce au învins culoarul lung și căptușit cu covoare, urcau cele zece sau douăsprezece trepte ale scenei, unde surâzător și fericit îi aștepta amfitrionul. Aici nu mai conta tinerețea, vârsta, platfusul, rotula operată sau dificultăți la unul sau ambele picioare. Erau obligați să urce până-n vârf. Bogați sau săraci trebuiau să îndeplinească ceremonialul.
Curios a fost că Obama a fost singurul care a profitat de acest traseu pentru a face un antrenament sportiv. Cum era singur, i-a fost mai ușor: a adoptat o poză sportivă și a urcat treptele săltând.
Femeile, ca însoțitoare sau șefi de stat, sunt cele care au făcut-o cel mai bine. Odată mai mult au demonstrat că lucrurile în lume ar merge mai bine dacă ele s-ar ocupa de treburile politice. Poate ar fi mai puține războaie, deși nimeni nu poate fi sigur de acest lucru.
Oricine ar spune, din motive evident politice, că figura care mi-ar provoca cea mai proastă impresie ar fi Obama. Totuși nu a fost așa. L-am observat gânditor și uneori destul de absent. Era ca și cum ar fi dormit cu ochii deschiși. Nu se știe cât s-a odihnit înainte de a ajunge la Cartagena, cu ce generali a vorbit, ce probleme îi ocupă mintea. Dacă se gândește la Siria, Afganistan, Irak, Coreea de Nord sau Iran. Cu siguranță, de bună seamă, la alegeri, jocurile Tea Party și planurile tenebroase ale lui Mitt Romney. În ultimul moment, cu puțin înainte de Conferință, a decis că contribuțiile celor mai bogați trebuie să atingă cel puțin 30% din venituri, cum se întâmpla înainte de Bush fiul. De bună seamă că asta îi permite să se prezinte față de dreapta republicană cu o imagine mai diafană a simțului său de justiție.
Dar problema este alta: datoria enormă acumulată de guvernul federal care depășeste cele 15 milioane de milioane de dolari, ceea ce impune resurse care însumează nu mai puțin de 5 milioane de milioane de dolari. Impozitarea celor mai bogați va aduce circa 50.000 de milioane de dolari în zece ani, în timp ce nevoia de bani se ridică la 5 milioane de milioane. Ar primi, prin urmare, un dolar la fiecare 100 de care are nevoie. Calculul este la îndemâna unui elev de clasa a VIII-a.
Să ne aducem bine aminte ce a cerut Dilma Rousseff: „relații de la egal la egal cu Brazilia și restul Americii Latine.”
„Zona euro a reacționat la criza economică printr-o expansiune monetară, provocând un ‘tsunami’ care apreciază moneda braziliană și afectează competitivitatea industriei naționale”, a declarat ea.
Dilmei Rousseff, o femeie capabilă și inteligentă, nu-i scapă aceste realități și știe să le spună cu autoritate și demnitate.
Obama, obișnuit să aibă ultimul cuvânt, știe că economia Braziliei se ridică cu o forță impresionantă, că asociată cu economii ca cele ale Venezuelei, Argentinei, Chinei, Rusiei, Africii de Sud și altele din America Latină și din lume, ar trasa viitorul dezvoltării mondiale.
Problema problemelor este sarcina de a prezerva pacea în mijlocul unor riscuri crescânde de război cu puterea distructivă a armelor moderne și care împing omenirea pe marginea prăpastiei.
Văd că reuniunile de la Cartagena se prelungesc și realitățile edulcorate se îndepărtează. De guayaberele dăruite lui Obama nu s-a vorbit. Cineva va trebui să se ocupe să-l despăgubească pe designerul de la Cartagena, Edgar Gomez.

FIDEL CASTRO RUZ
14 aprilie 2012
Ora 9:58 pm.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.