L-am observat bine pe Obama la faimoasa ”reuniune la nivel înalt”. Oboseala îl învingea uneori, închidea involuntar ochii, dar uneori dormea cu ochii deschiși.
La Cartagena nu se întâlnea un sindicat de președinți dezinformați, ci reprezentanții oficiali a 33 de țări din această emisferă, a căror majoritate amplă cerea răspunsuri la probleme economice și sociale de mare importanță care lovesc regiunea lumii cu cea mai mare inegalitate în distribuirea bogățiilor.
Nu vreau să o iau înaintea opiniilor a milioane de persoane capabile să analizeze în profunzime și cu sânge rece problemele Americii Latine, Caraibelor și restului lumii globalizate, unde puțini au totul și ceilalți nu posedă nimic. Poate să se cheme cum s-o chema, sistemul impus de imperialism în această emisferă este epuizat și nu poate să se susțină.
În viitorul imediat omenirea va trebui să se confrunte, printre alte probleme, cu cele legate de schimbaea climatică, securitatea și alimentația populației mondiale crescânde.
Ploile excesive lovesc atât Columbia, cât și Venezuela. O analiză recentă arată că în martie anul acesta în Statele Unite s-au produs temperaturi cu 4,8 grade Celsius mai mari decât media istorică înregistrată. Consecințele acestor schimbări bine cunoscute în capitalele principalelor țări europene crează probleme catastrofale pentru omenire.
Popoarele așteaptă de la liderii politici răspunsuri clare la aceste probleme.
Columbienii, unde a avut loc Conferința lipsită de prestigiu, constituie un popor muncitor și sacrificat care are nevoie, precum celelalte, de colaborarea fraților latino-americani, în acest caz venezuelieni, brazilieni, ecuadorieni, peruvieni și alții capabili să facă ceea ce iancheii cu armele lor sofisticate, expansionismul lor și insațiabila apetență materială nu vor face niciodată. Ca în niciun alt moment din istorie va fi necesară formula prevăzătoare a lui Jose Marti: „pomii se plantează în rând, ca să nu treacă printre ei uriașul cu șapte limbi! Este ora socotelilor și a marșului unit și trebuie să mergem în rânduri strânse, ca filonul de argint la rădăcinile Anzilor.” Foarte departe de gândirea strălucită și lucidă a lui Bolivar și Marti sunt cuvintele mestecate, edulcorate și repetate cicălitor ale ilustrului premiu Nobel, spuse într-un ridicol tur pe câmpiile Columbiei și pe care le-am auzit ieri în orele serii. Serveau numai ca să rememoreze discursurile de la Alianța pentru Progres, acum 51 de ani, când încă nu se comiseseră crimele monstruoase care au devastat această emisferă, unde țara noastră a luptat nu numai pentru dreptul la independență, ci și pentru acela de a exista ca națiune.
Obama a vorbit despre distribuirea de terenuri. Nu spune cât, nici când, nici cum.
Transnaționalele ianchee nu vor renunța niciodată la controlul asupra pământurilor, apelor, minelor, resurselor naturale ale țărilor noastre. Soldații lor ar trebui să abandoneze bazele militare și să-și retragă trupele din toate și fiecare din teritoriile noastre, să renunțe la schimburile inegale și la jejuirea țărilor noastre.
Poate CELAC s-ar transforma în ceea ce trebuie să fie o organizație politică emisferică, mai puțin Statele Unite și Canada. Imperiul său decadent și de nesusținut și-a câștigat deja dreptul de a se odihni în pace.
Cred că imaginile de la Conferință ar trebui să fie bine păstrate ca exemplu al unui dezastru.
Las la o parte scandalurile provocate de conduita membrilor Serviciului Secret, însărcinați cu siguranța personală a lui Obama. Am impresia că echipa care se ocupă de această treabă se caracterizează prin profesionalismul ei. A fost ceea ce am observat când am vizitat ONU și ei îi protejau pe șefii de State. Fără îndoială că l-au protejat de cei care n-ar fi ezitat să acționeze contra lui din prejudecăți rasiale.
Bine ar fi ca Obama să poată dormi cu ochii închiși chiar dacă ar fi pentru puține ore fără ca cineva să-i turuie un discurs despre nemurirea crabului la o Conferință la nivel înalt ireală.
FIDEL CASTRO RUZ
16 aprilie 2012
Ora 7:40 pm.
