Mă gândesc astăzi mai mult la frăţeasca Republică Bolivariană Venezuela şi la lupta ei eroică contra jafului nemilos al resurselor cu care natura a dotat acest nobil popor plin de abnegaţie, care într-o zi a ridicat soldaţi din toate colţurile acestui continent pentru a îngenunchia puterea militară spaniolă.
Cuba nu are nevoie să explice de ce am fost solidari, nu numai cu toate ţările din această emisferă, ci şi cu multe din Africa şi alte regiuni ale lumii.
Revoluţia Bolivariană a fost şi ea solidară cu Patria noastră, iar sprijinul acordat ţării noastre a devenit un fapt de mare importanţă în anii Perioadei Speciale. Această cooperare totuşi nu a fost rodul vreunei cereri din partea Cubei, aşa cum n-a fost nici pusă vreo condiţie popoarelor care au avut nevoie de serviciile nostre medicale sau educaţionale. Venezuelei i-am fi acordat în orice împrejurare ajutorul maxim.
A coopera cu alte popoare exploatate şi sărace a fost întotdeauna pentru revoluţionarii cubanezi un principiu politic şi o datorie faţă de umanitate.
Mă bucur enorm să observ, cum am făcut ieri la Televiziunea venezueliană şi TeleSur, impactul profund pe care l-a avut în rândul poporului frate al Venezuelei Legea organică a muncii promulgată de liderul bolivarian şi preşedinte al republicii, Hugo Chavez Frias. N-am mai văzut niciodată ceva asemănător pe scena politică din emisfera noastră.
Am acordat atenţie enormei mulţimi care s-a adunat în pieţe şi pe bulevardele din Caracas şi, în special, cuvintele spontane ale cetăţenilor intervievaţi. De puţine ori am văzut, poate niciodată, câtă emoţie şi speranţă puneau aceştia în declaraţiile lor. Se putea observa clar că imensa majoritate a populaţiei este formată din lucrători simpli. O adevărată bătălie de idei se poartă cu putere.
Rafael Correa, preşedintele Ecuadorului, a declarat cu curaj că mai degrabă trăim o schimbare de epocă decât o epocă de schimbări. Ambii, Rafael Correa şi Hugo Chavez, sunt creştini. Obama, în schimb, ce este, în ce crede?
La împlinirea unui an de la asasinarea lui Bin Laden, Obama se întrece cu rivalul său Mitt Romney în justificarea acelui act comis într-o instalaţie apropiată de Academia Militară a Pakistanului, o ţară musulmană aliată a Statelor Unite.
Marx şi Engels n-au vorbit niciodată de asasinarea burghezilor. În vechea concepţie burgheză judecătorii judecau, călăii executau.
Nu este îndoială că Obama a fost creştin; într-una din dimensiunile acestei religii a învăţat să-şi transmită ideile, o artă care l-a ajutat mult în ascensiunea accelerată în cadrul ierarhiei partidului său.
În declaraţia de principii de la Philadelphia, din iulie 1776, se afirma că toţi oamenii se nasc liberi şi egali şi tuturor le conferea Creatorul anumite drepturi. După cum se cunoaşte, la trei sferturi de secol de la independenţă, sclavii negri continuau să fie vânduţi în pieţe publice cu femeile şi copiii lor, iar după aproape două secole Martin Luther King, Premiul Nobel pentru Pace, a avut un vis, dar a fost asasinat.
Lui Obama, tribunalul de la Oslo i l-a dăruit şi a devenit aproape o legendă. Totuşi, milioane de persoane trebuie că au văzut scenele. Premiul Nobel Barack Obama a călătorit repede în Afganistan ca şi cum lumea ignora asasinatele în masă, arderea cărţilor sacre ale musulmanilor şi profanarea cadavrelor persoanelor asasinate.
Niciun om onest n-ar fi de acord niciodată cu actele teroriste, dar are oare dreptul preşedintele Statelor Unite să judece şi dreptul să ucidă, transformându-se în tribunal şi călău în acelaşi timp şi să săvârşească asemenea crime într-o ţară şi contra unui popor din partea cealaltă a planetei?
L-am văzut pe preşedintele Statelor Unite urcând cu sărituri treptele unei scări, în cămaşă, avansând în fugă printr-un coridor volant şi oprindu-se să rostească un discurs în faţa unui contingent numeros de militari care aplaudau fără chef cuvintele ilustrului preşedinte. Acei bărbaţi nu erau toţi născuţi cetăţeni americani.
Mă gândeam la cheltuielile colosale pe care le implică aceste lucruri şi pe care lumea le plăteşte, pentru că cine duce pe umeri această cheltuială enormă care a trecut deja de 15 milioane de milioane de dolari? Asta oferă omenirii ilustrul Premiu Nobel pentru Pace.
FIDEL CASTRO RUZ
3 mai 2012
Ora 7:50 pm.
