Dovedind o lipsă crasă de cunoștințe istorice, care nu a putut fi umbrită decât de prostie și politicianism, Mihail Formuzal, bașcanul Găgăuziei, regiune autonomă din sudul Republicii Moldova, a proclamat ziua de 28 iunie drept „ziua eliberării de regimul fascist al lui Ion Antonescu“.
Este astfel sărbătorită ziua de 28 iunie 1940, când trupele sovietice, după două note ultimative adresate României, au invadat și ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Pentru bașcanul Găgăuziei atunci armata sovietică i-a eliberat pe găgăuzi de ”regimul fascist al lui Ion Antonescu”, deși cel de-al treilea mareșal al României nu a devenit președinte al Consiliului de Miniștri decât câteva luni mai târziu.
Era de bun simț pentru ”târtanul” Găgăuziei ca, înainte de un asemenea gest ”eroic” să facă o minimă documentare istorică. Dar nu, culmea!, în această privință Formuzal se pricepe mult mai bine să dea indicații: „Cetăţenii trebuie să cunoască cât mai mult despre propria istorie. În această zi, 1940, am fost salvaţi de la nimicire“…
În 2010, aceeași zi de 28 iunie a fost declarată în Republica Moldova Zi de comemorare a ocupaţiei sovietice şi a victimelor regimului totalitar comunist de către președintele Mihai Ghimpu. Printr-o decizie a Curţii Constituţionale, decretul a fost ulterior anulat.
Prin urmare, aceeași zi ar fi putut fi pentru găgăuzi zi a eliberării ”de regiumul fascist al lui Ion Antonescu”, în calitatea lor de locuitori ai regiunii autonome, și zi a ocupației sovietice, în cea de locuitori ai Republicii Moldova. Eliberare sau ocupație?
„28 iunie a fost o zi de ocupare, nu de eliberare. Găgăuzii, la fel ca şi moldovenii din Basarabia, au avut de suferit în egală măsură. Au fost duşi în Siberia, au fost folosiţi în calitate de carne de tun în Armata roşie. Foametea a bântuit cel mai mult în partea de sud a Republicii Moldova. Nu cred că toţi găgăuzii gândesc la fel ca Formuzal. În această zi, Mihail Formuzal ar trebui să meargă la cimitire să-i comemoreze pe strămoşii săi care au fost duşi în gulag de bolşevici şi nu s-au mai întors“ – istoricul basarabean Mihai Taşcă.
Marota comunistă a fascismului amenințător este încă folosită de politrucii acum democrați cu o cultură care nu depășește nivelul colhozului. Gestul lui Mihail Formuzal este explicabil și prin faptul că se află în pragul campaniei electorale. Ca orice politician democrat veritabil pentru care trecerea de la comunism la democrația nu a fost decât un joc de glezne, el speculează în cele mai detestabile moduri nostalgia oamenilor pentru stabilitate și o viața mai bună pe care le asigurau regimurile comuniste.
