Avem 6.000 de tone de aur. Cum scăpăm de ele?

Un studiu de la începutul lui 2013 asupra exploatării zăcămintelor de aur din România ne povestește cum o să pierdem 6.000 de tone de aur din subsolul patriei și nu o să știm nici ce am făcut cu el și nici cine l-a luat. Studiu nu este chiar atât de sincer și nici atât de vizionar, doar că noi nu am mai vrut să intrăm în detaliile și în tematicile dezbaterilor viitoare.

Patria noastră locuită tot mai puțin și tot mai prost a fost, în decursul istoriei, a cincea la extracția de aur din lume. Cu toate astea mai păstrează, pentru companiile străine, 6.000 de tone de aur în zăcăminte, valoarea lor fiind de aproximativ 250 de miliarde de euro. Noi, în timpul ăsta, cerșim din poartă în poartă…

Poporul român, spun istoricii, are o tradiție multimilenară a mineritului pentru aur, pe care ulterior l-am dat altora, din diverse motive. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, județul Sălaj și aparțin epocii pietrei. Au o vechime de 6000 de ani. Încă de atunci, strămoșii noștri cunoșteau metalurgia aurului. Se știe că tocmai acesta e și motivul pentru care a fost atât de hotărât Traian să cucerească Dacia, și nu ca să ne romanizeze și să ne integreze în Europa, după cum vă spun azi alți istorici.

Din străvechime până acum, din Carpații României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite și Australia. După toate analizele economiștilor, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât românii. Vestea bună este că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Vestea proastă, ca și conducătorii noștri din mai toate timpurile, este că aurul ăsta îl avem noi, și nu alții, direct, fără să-l mai ia de la noi aproape degeaba pentru ei și cu mari pagube pentru noi. Alții l-ar exploata în interesul popoarelor lor, la noi va fi exploatat în intereselor corporațiilor străine și a comisioanelor și a câștigurilor unora dintre noi.

Și acum ne permitem o scurtă lecție de capitalism întotdeauna sălbatec pregătitoare pentru ceea ce va urma. Ați văzut reclamele cu tinerii și bătrânii de la Roșia Montana? Ați plâns? Oamenii aceia chiar au nevoie de „mai bine”, ca și noi, într-adevăr. Dar credeți că aceea corporație care finanțează această publicitate și care va exploata în zonă chiar nu mai poate de suferințele oamenilor?

Acestea sunt corporațiile. Exploatează suferința umană și sentimentele cele mai profunde în interes propriu. Nu au limite! Dar ați mai observat că la televiziunile centrale (care difuzează respectivele reclame) nu se mai fac dezbateri și nu se mai exprimă puncte de vedere contrare derulării proiectului Roșia Montana. Oare de ce?

Din 2005, România nu a mai scos niciun gram de aur din minele sale. Motivul oficial a fost că zăcămintele au fost epuizate. Totuși, opt firme străine au primit licențe de exploatare în zonele epuizate, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conțin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicația este că au avut hârțile geologice ale statului român, așa cum a spus dr. ing. Florea Neagu.

Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în patrulaterul aurului, perimetrul Baia de Criș, Săcărâmb, Zlatna și Baia de Arieș, din Munții Apuseni, dar și în Maramureș, sunt exploatate, cu eficiență, de foarte mult timp.

Înainte de 1990, se extrăgeau între 14 și 20 de tone de aur pe an. După 1990, extracția a scăzut dramatic, pentru ca în 2005 minele să fie sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate, cum a arătat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat și realizat mine de aur în patrulaterul aurului.

Valorea aurului și valoarea vânzării și trădării de țară

În 2000, Banca Națională a refuzat să mai cumpere aur de la minele românești, motivând că nu poate avea o rezervă mai mare de metal prețios decât 15% din valoarea rezervei valutare. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naționale, au dat, cum era de așteptat, faliment.

Vechile societăți românești care se ocupau de metalul prețios au dispărut. Dar în locul lor au venit opt companii străine care au concesionat parcele pentru prospecțiunea și exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai minele care se ”epuizaseră”. Totul seamănă cu un plan, același plan aplicat de atâtea ori după 1990…

Potrivit declarațiilor reprezentanților firmei Gabriel Resources, la Roșia Montana s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, aproximativ 250 de tone de metal prețios. Firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munții Zarandului, închisă pentru că nu mai era rentabilă, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari. Toate aceste firme străine au mers la punct ochit, punct lovit!

„Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparțin școlii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere și am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam și producții de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu știu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informațiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine ‘au gasit’ metale prețioase în România consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu. Acum, statul, prin reprezentanții săi, a știut perfect ce dă în concesie” – Florea Neagu.

În 1925, în Romania s-a realizat prima bază de date privind toate zăcămintele naționale. Zăcămintele din țară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialiști și înregistrate. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate într-un calculator adus de la americani și instalat într-unul din sediile Intreprinderii de Prospecțiuni și Foraje Geofizica, în strada Biserica Amzei din București. În 1971, a mai fost cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat in alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau și profile geologice realizate în toată țara. Pe baza acestor informații, Ceaușescu făcuse un plan de extracție până în 2050.

După 1990, în imobilul de pe strada Coralilor s-au redactat primele numere ale ziarului «Adevărul». Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfășoară activități în domeniul prospecțiunilor geologice. În 1992 a izbucnit un scandal în acest sediu: disparuseră toate profilele geologice.
Profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie București: „Din Carpații României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite și Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât poporul roman. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialiști, nu ne întreabă nimeni nimic”.

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primește din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevență de doar 4% din tot ce se extrage . Dacă se câștigă 100 de milioane de euro din extracția aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

„Eu cred că aceste redevențe sunt în defavoarea țării noastre, care primește prea puțin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câștige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câștige și România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul” – Gheorghe Popescu.
În Africa de Sud redevența pentru aur este de 20%.