„Erau toate trei pe uliţă, în Boholţ… Le-am întrebat scurt: ‘Doamnelor, iubiţi România?’ Una dintre ele mi-a răspuns fără menajamente: ‘Doamnă, e ca şi cum m-ai întreba dacă o iubesc pe mama! Păi oricât de curvă şi beţivă ar hi, e mama, cum păcatele noastre să n-o iubim?’
Intervine în forţă şi a doua dintre ele: ‘Le-am zis şi la copchii: mă, cu ţara asta-i ca cu mama. Când trage să moară nu vă duceţi la vecina că îi mai frumoasă şi sănătoasă! Staţi acasă şi faceţi-o bine!’ A treia, zâmbeşte cald: ‘Noi, ca babele, ne dăm sfătoase cu părerea! Important e să ne rugăm să înlesnească Dumnezău Draguţu drumul oamenilor buni spre frâiele ţării. Oamenilor care o iubesc de-adevăratelea! Mai mult nu ne tribe acum!’ Şi îşi fac toate trei cruce, cu speranţa că există cineva care le rânduie, cu rost, pe toate!”
Cine nu are bătrâni să își “cumpere”.
Da,asta e Romania adevarata!Acesta este sufletul ei!Mi-a placut,anonimule!
Se pare ca nu e nevoie de multa cultura sa deosebim răul de bine.
Simplitatea arata inteligenta inascuta de la stramosii DACI,neam binecuvantat pe acestemeleaguri.