Parlamentul rușinii și ironiile ”democratice”

După un referendum prin care poporul s-a exprimat cu peste 75% pentru un parlament unicameral și cu peste 85% pentru mai puțini parlamentari, am avut alegeri generale care ne-au adus peste 100 de parlamentari în plus… Dar o asemenea ”ironie democratică” nu a fost niciodată valorificată de către pleaiada de analiști politici, cei mai fini și mai iscusiți dintre democrați.

Pe când noii ”constituanți” resping voința populară departe de Constituție, iar ”liberalul” Petre Roman spune că „poporul s-a pronunţat greşit, s-a pronunţat în afara Constituţiei”, avem primele concluzii despre noul amre Parlament.

Expresia ”parlamentul rușinii” s-a perimat prin utilizare continuă și prea frecventă. Ea ne-a fost folositoare în trecut, dar ne este cea mai utilă astăzi. Un parlament al rușinii este cel plin de dosuri mari îndesate în scaune comode care ronțăiesc lecturi mondene sau deocheate atunci când nu sforăie în aceleași scaune sau, pur și simplu, nu își frecventează aproape deloc locurile de muncă. Așa au fost toate parlamentele de până acum. Un parlament al rușinii a mai fost cel care, sub raportul activității sale, se putea ”lăuda” cu trei legi adoptate pe sesiune parlamentară și câteva proiecte de lege care nu au avut o soartă mai bună, în vreme ce sute de proiecte sau doar idei așteptau în rafturile sau mapele secretariatelor. Toate parlamentele de până acum au avut aceste ”performanțe”.

Dar această ”democrație parlamentară” are un trecut mult prea ”glorios” întru rușine și nerușinare, ca să nu fi atins clipa ”grandorii”. Cu alte cuvinte, momentul paroxismului.

Cel mai mare și cel mai prost Parlament al României decide în zilele noastre că voința populară nu are nicio valoare. Nici nu ne putem dori o ”împlinire” mai plenară a democrației parlamentare…

Din primul bilanț al Parlamentului ales la sfârșitul anului 2012 a rezultat că, de la începutul mandatului lor, parlamentarii au lucrat 36 de zile. În plen sau în comisii, în cinci luni de zile, ”reprezentanții poporului” au avut doar 36 de zile de muncă. Asta pentru că lucrează doar două zile pe săptămână – luni și marți.

Iar acest parlament este cel care consideră voința populară irelevantă…

Te-ai aștepta ca într-un regim politic care se pretinde a fi o ”democrație” voința populară, odată exprimată, să devină literă de lege. Dar nu este așa și, culmea!, acest lucru nu este câtuși de puțin valorificat de apărătorii și promotorii sistemului, noii aparatnici și culturnici civici școliți prin fundațiile de multiplicare ideologică, gen Soros. Nu se revoltă ”societatea civilă” și nici ”opinia publică” de această încălcare fățișă și grosolană a principiului fundamental de existență și exprimare a democrației, cel al suveranității poporului, dincolo de care nu mai există nimic decât… dictatura. Dictatura lor.  

Respingerea de către parlamentarii din comisia de modificare a Constituției a prevederii constituționale reieșite din referendum ne arată iarăși în ce democrație formală ne scăldăm cu aceste dobitoace lipsite și de logică și rațiune, dar și de bun simț.

Motivațiile oferite de acești ”reprezentanți ai poporului” întregesc tabloul.

Crin Antonescu, președinte comisiei și al Senatului: adoptarea unei asemenea prevederi constituționale ar fi fost o “variantă periculos populistă” îndreptată împotriva “instituției parlamentare”.
Cât despre Petre Roman, ce poate fi spus câtă vreme acest individ declară public că „poporul s-a pronunţat în afara Constituţiei“, și că referendumul a fost neconstituțional și ilegitim, iar referendumul din 2009 a fost declarat valid atât de Curtea Constuțională, cât și de comisia electorală permanentă?! Amice, ești idiot!

În același timp, același Parlament stupid reduce pragul de validare a referendumului la 25%, părând să spună: „Noi vrem democrație, dar fără popor!”, iar voi continuați să numiți făcătura asta… ”democrație”. Bravos națiune, halal să-ți fie!

Citește și:
De ce nu are ursul coadă…
Referendum cu 30% sau democrație fără popor
Doar câteva motive ca să nu te duci la vot… vreodată
Dacă ești în aer stai dracu’ acasă!