După ce vă veți gândi câteva clipe la răspunsul pentru această întrebare, veți numi probabil Africa de Sud sau o țară din lumea a treia. Răspunsul vă va putea șoca. Titlul acesta se atribuie Suediei, una din cinci femei din această țară fiind victima unui viol.
O informație pe care nu o veţi primi niciodată din mass-media românească și care v-ar putea modifica cu totul imaginea idilică despre tipul de societate pe care ne străduim de zor să-l imităm de un sfert de secol.
Este acesta un rezultat al mult-lăudatului multiculturalism, tipul de societate, valoarea supremă și modelul cultural al Uniunii Europene?
Cum musulmanii reprezintă 77% dintre autorii acestor violuri, răspunsul este unul singur.
Escaladarea cazurilor de viol în Suedia a ajuns până acolo încât în iulie 2012 s-a raportat o medie de 5 violuri pe zi în Stockholm. Într-o societate civilizată europeană 5 femei au fost violate în fiecare zi. Suedia, una dintre cele mai civilizate naţiuni ale lumii se transformă, mulţumită multiculturalismului, într-un teritoriu dominat de barbarie. Așa arată ”modelul suedez” astăzi.
Aceasta este mai mult decât o problemă creată de multiculturalism, este o problemă rasială. În state precum Australia, Norvegia sau Suedia și alte țări pe care le numim ”dezvoltate”, există o criminalitate rasială aparte în creștere, ignorată deliberat de așa-zisa „poliție a diversității”: bărbați islamici violează femeile albe din motive etnice.
Acest lucru nu este afirmat de către ”rasiști” sau de către ”promotorii urii”, cum s-ar grăbi să afirme ”diversioniștii”, ci de către violatori înșiși, care și-au făcut publice motivațiile.
Când mai multe adolescente australiene au fost supuse ore întregi perversiunilor sexuale într-un val de violuri în grup, care s-au întâmplat în Sydney între anii 1998-2002, făptașii s-au justificat în termeni etnici. Tinerelor victime li s-a spus că sunt „prostituate” și „scroafe australience” în timp ce erau trântite jos și abuzate.
La Tribunalul Suprem din provincia australiană New South Wales, în decembrie 2005, un turist pakistanez violator a declarat că victimele sale n-au dreptul să spună nu, pentru că „nu purtau batic”.
În 2010, șeicul libanez Faiz Mohammed, în timpul unei conferințe la Sydney, a explicat asistenței că victimele violate nu trebuie să-i învinovățească pe făptași, ci pe ele însele: „Femeile care poartă îmbrăcăminte sumară invită bărbații să le violeze”.
În același an, la Copenhaga, învățatul și muftiul islamic Shahid Mehdi a declarat că femeile care nu poartă batic „cer să fie violate”.
În 2004 ziarul londonez «Telegraph» relata cum, aflat temporar în Marea Britanie, șeicul egiptean Yusaf al-Qaradawi pretindea că femeile victime trebuiau pedepsite dacă erau îmbrăcate indecent atunci când au fost violate. „Pentru a fi absolvită de vină, o femeie violată trebuie să se fi purtat cuviincios” – Yusaf al-Qaradawi.
Ziaristul Fjordman avertizează asupra unei epidemii de violuri în Norvegia și Suedia. Inspectorul de poliție Gunnar Larsen a declarat că sunt tendințe clare, fără echivoc, de creștere constantă a cazurilor de viol legate de etnicitate. Două treimi dintre violatorii din Oslo sunt imigranți cu fond cultural ne-occidental și 80% din victime sunt femei norvegiene.
În Suedia, conform declarației translatoarei pentru «Jihad Watch», Ali Dashti, „violuri în grup, în care de obicei sunt implicați imigranți musulmani și fete suedeze au devenit o banalitate. Acum câteva săptămâni, cinci kurzi au violat cu sălbăticie o fată suedeză de 13 ani.”
Dar femeile occidentale nu sunt singurele victime în această epidemie care are loc atunci când musulmanii își părăsesc comunitățile tradiționale. În Indonezia, în 1998, grupuri implicate în respectarea drepturilor omului au intervievat și strâns mărturii de la peste 100 de femei chineze care au fost violate în grup în timpul tulburărilor care au precedat căderea președintelui Suharto. Multora li s-a spus: „Trebuie să fii violată pentru că ești chinezoaică, și nu musulmană”.
Așa cum era de așteptat, la fel ca orice tendință care contravine operei de contopire și distrugere a națiunilor, subiectul este tabu pentru mass-media, iar ziariștii, academicienii și politicienii care își datorează pozițiile sistemului îl ignoră, îi găsesc explicații sau îi ostracizează pe cei care îndrăznesc să vorbească despre gravitatea acestor fenomene.
În Australia, când ziaristul Paul Sheehan a scris, în mod obiectiv, despre violurile în grup din Sydney, a fost calificat drept „rasist” și acuzat că incită la ură anti-musulmană. Când ziaristul David Marr a scris în «Sydney Morning Herald» că există o rată înaltă a criminalității în comunitatea libaneză din Sydney, conducerea i-a trimis un e-mail cu următoarea observație: „Este un articol dizgrațios, care aruncă o lumină proastă asupra noastră, a tututor celor de la Herald.”
Keysar Trad, vice-președinte al Asociației Libanezilor Musulmani din Australia, a spus că violurile în grup sunt „o crimă odioasă”, dar considera ca fiind „cam nedrept” faptul de a se fi dezvăluit etnicitatea violatorilor.
Ziarista Miranda Devine de la același «Sydney Morning Herald» declara că, în cadrul acelorași procese pentru acuzații de viol, orice referință la etnicitate fusese ștearsă din declarațiile victimelor pentru că procurorii urmăreau o încadrare juridică mai ușoară a faptei. Așa că, atunci când judecătoarea Megan Latham a declarat, „nu există nicio dovadă a unui element rasial în comiterea acestor fapte”, toata lumea a crezut-o.
Detectivul australian pensionar Tim Priest a avertizat în 2004 că bandele libaneze, care au început să opereze în Sydney în anii ’90 au scăpat de sub control: „Grupurile libaneze erau barbare, extrem de violente și intimidau nu numai martorii nevinovați, ci chiar și poliția care a încercat să-i aresteze.”
Priest descrie cum, în 2001, într-o zonă predominant musulmană din Sydney, doi polițiști au oprit o mașină cu trei bărbați bine cunoscuți din Orientul Mijlociu pentru a verifica dacă nu au lucruri furate. În timp ce efectuau controlul, polițiștii au fost amenințați fizic și că vor fi urmăriți, omorâți și prietenele lor violate. Lucrurile nu s-au terminat acolo. Când polițiștii au chemat întăriri, cei trei bărbați, prin telefoane mobile, și-au anunțat asociații și, în câteva minute, 20 de arabi au sosit la fața locului. I-au înghiontit și i-au împins pe polițiști și au avariat vehicolele proprietatea statului. Polițiștii s-au retras și banda i-a urmărit până la secția de poliție, unde au intimidat personalul, au produs pagube materiale ținând secția de poliție ostatecă. Polițiștii n-au luat vreo măsura împotriva infractorilor. Piest acuza: „În mijlocul populației locale polițiștii sunt lași, iar mesajul a fost, libanezii (bandele musulmane) stăpânesc străzile.”
Conform ziarului «The Guardian», în timpul tulburărilor din Franța, un prinț saudit cu acțiuni la «News Corporation» se lăuda la o conferință în Dubai că i-a telefonat lui Rupert Murdoch și s-a plâns că postul «Fox News» descrie tulburările ca “revolte musulmane”. Într-o jumătate de oră, spunea el, Fox a schimbat termenul cu cel de “tulburări civile.”
Traducătoarea suedeză Ali Dashti declară că în Suedia astfel de acoperiri se întâlnesc permanent în ziarele suedeze. „Corectitudinea politică are mare grijă să nu se menționeze etnicitatea făptașilor.”
În orașul suedez Malmo, spune Ali Dashti, poliția a recunoscut, că nu mai controlează orașul. „Efectiv, este controlat de bande violente de imigranți musulmani.”
În iunie 2005, ziarele norvegiene raportau că Oslo a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de viol din precedentele 12 luni. Totuși, explica ziaristul Fjordman, statisticile oficiale nu au conținut nicio informație despre faptul că „imigranții erau prezenți copleșitor printre acuzații în cazurile de viol” și a spus că mass-media a rămas suspect de tăcută.
Unde s-a ajuns? Unni Wikan, profesoară de antropologie la Oslo, spune că femeile norvegiene trebuie să accepte responsabilitatea faptului că bărbații musulmani găsesc provocator modul lor de a se îmbrăca. Și, de vreme ce acești bărbați consideră femeile responsabile pentru viol, ele trebuie să se adapteze societății multiculturale din jurul lor. Un intelectual trebuie să rămână un intelectual, nu?
BBC a retras un documentar programat pentru a fi transmis în 2004, după ce poliția britanică a avertizat că acesta ar putea determina creșterea tensiunii rasiale. „În aceste circumstanțe excepționale… Channel 4, ca un emițător responsabil, a fost de acord cu cererea poliției…” Documentarul urma să arate cum bărbați musulmani au abuzat sexual fete engleze nu mai mari de 11 ani.
Cei care au privit cu realism și obiectivitate acest fenomen nu au putut ajunge la o altă concluzie decât că numărul abuzurilor comise de bărbați musulmani împotriva femeilor străine în ultimul deceniu este atât de mare, încât nu poate fi văzut altfel decât ca un comportament cultural implicit. Este sprijinit și promovat deschis de către liderii religioși islamici, care acuză victimele și îi exonerează pe violatori. Dar nimic nu egalează indiferența și ignoranța autoimpusă a visătorilor promotori ai multiculturalismul care continuă să-și dorească ca poveștile turnate cu pâlnia în capul lor să devină realitate cu orice preț.
