Ce trebuie cerut de la Statele Unite

0

Reuniunea din Costa Rica nu ducea și nici nu putea duce la pace. Poporul Hondurasului nu este în război, numai puciştii sunt cei care folosesc armele contra lui. Lor ar trebui să li se ceară să-şi înceteze războiul contra propriului popor. O reuniune înte Zelaya şi pucişti n-ar servi decât pentru a-l demoraliza pe Preşedintele constituţional şi pentru a-i secătui energiile poporului hondurian.

Opinia publică mondială cunoaşte cele întâmplate în această ţară prin intermediul imaginilor difuzate de televiziunea internaţională, în special de Telesur, care, fără a pierde o secundă, a transmis fidel fiecare eveniment din Honduras, discursurile rostite şi declaraţiile unanime ale organismelor internaţionale contra puciului.

Lumea a putut vedea loviturile care cădeau asupra bărbaţilor şi femeilor, miile de bombe lacrimogene aruncate contra mulţimii, gesturile grosolane cu arme de război şi focurile trase pentru a intimida, răni sau asasina pe cetăţeni.

Este absolut falsă ideea că ambasadorul Statelor Unite la Tegucigalpa, Hugo Llorens, ar ignora sau descuraja lovitura. O cunoştea, la fel ca şi asesorii militari nord-americani care n-au încetat niciun minut să antreneze trupele honduriene.

Astăzi se cunoaşte că ideea de a promova o negociere de pace din Costa Rica a apărut în oficinele Departamentului de Stat, pentru a contribui la consolidarea loviturii militare.

Lovitura a fost concepută şi organizată de personaje fără scrupule din extrema dreaptă care erau funcţionari de încredere ai lui George W. Bush şi fuseseră promovaţi de el.

Toţi, fără excepţie, au un dosar gros de acte contra Cubei. Hugo Llorens, ambasadorul în Honduras de la mijlocul anului 2008, este cubano-american. Face parte din grupul de ambasadori agresivi ai Statelor Unite în America Centrală, constituit din Robert Blau, ambasadorul în El Salvador, Stephen McFarland, în Guatemala, şi Robert Callahan, în Nicaragua, toţi numiţi de Bush în lunile iulie şi august 2008.

Cei patru continuă linia lui Otto Reich şi John Negroponte, care, împreună cu Oliver North, au fost responsabili de războiul murdar contra Nicaraguăi şi de escadroanele morţii din America Centrală, care au făcut în rândul popoarelor din regiune zeci de mii de morţi.

Negroponte a fost reprezentantul lui Bush la Naţiunile Unite, apoi ”Ţar” al spionajului nord-american şi, în fine, subsecretar de stat. Atât el, cât şi Otto Reich, pe diverse căi, s-au aflat în spatele loviturii din Honduras.

Baza Soto Cano din această ţară, sediul ”Forţei de Sarcină Comună Bravo”, aparţinând Forţelor Armate ale Statelor Untie, este punctul  principal de sprijin al loviturii de stat din Honduras.

Statele Unite au tenebrosul plan de a înfiinţa încă cinci baze militare în jurul Venezuelei, sub pretextul de a o înlocui pe cea de la Manta din Ecuador.

Prosteasca aventură a loviturii de stat din Honduras a creat o situaţie într-adevăr complicată în America Centrală, care nu se rezolvă cu capcane, tertipuri şi minciuni.

În fiecare zi apar noi detalii despre implicarea Statelor Unite în această acţiune care va avea repercursiuni serioase în toată America Latină.

Ideea unei iniţiative de pace din partea Costa Ricăi a fost transmisă preşedintelui acestei ţări de la Departamentul de Stat pe când Obama se afla la Moscova şi declara, la o universitate rusă, că singurul Preşedinte al Honduras este Manuel Zelaya.

Puciştii se aflau la ananghie. Iniţiativa  transmisă Costa Ricăi încerca să-i salveze. Este evident că fiecare zi de întârziere are un cost pentru Preşedintele constituţional şi tinde să dilueze sprijinul extraordinar internaţional pe care l-a primit. Manevra ianchee nu creşte posibilităţile de pace, ci dimpotrivă, le reduce, iar pericolul violenţelor creşte, pentru că popoarele din America noastră nu se vor resemna niciodată cu soarta pe care le-au programat-o.

Cu reuniunea din Costa Rica se pune la îndoială autoritatea ONU, a OSA şi a celorlalte instituţii care s-au angajat să sprijine poporul Hondurasului.

Când Micheletti, Preşedintele de facto, a declarat ieri că este dispus să renunţe la funcţie dacă Zelaya renunţă, ştia deja că Departamentul de Stat şi militarii pucişti deciseseră să-l înlocuiască şi să-l trimită  din nou la Congres ca parte din maşinaţie.

Singurul lucru corect în acest moment este  să se ceară guvernului Statelor Untie să înceteze intervenţia, să nu le mai dea sprijin militar puciştilor şi să-şi retragă din Hondura ”Forţa”.

Ceea ce se vrea este să i se pretindă poporului din Honduras ca în numele păcii să fie negate toate principiile pentru care au luptat toate popoarele din această emisferă.
„Respectarea dreptului celuilalt este pacea”, a spus Juarez.

 

FIDEL CASTRO RUZ
16 iulie 2009
Ora 1:12 pm.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here