Puțini români știu despre un asemenea eveniment istoric numit „Revoluția din Crușova”, puțini cunosc semnificația acestui moment istoric pentru noi, românii.
Iată cum este prezentată Revoluția din Crușova în «Istoria aromânilor macedoneni», de Ioan M. Cardula.
Orașul Crușova este construit, după unele surse , prin anii 1788, de către populața refugiată din Moscopole și din alte orașe distruse de turci și albanezi. Orașul a fost populat de oieri, comercianți, meșteșugari, funcționari și miliție turcească. Crușova a devenit repede un important centru commercial unde locuitorii din satele învecinate aduceau spre vânzare produsele lor agricole și cumpărau cele trebuincioase gospodăriilor. Populația era majoritar aromână. Înainte de revoluție orașul număra 15.000 de locuitori, din care 90% erau aromâni, restul fiind bulgari.
Prima școală greacă a fost deschisă în anul 1847. În anul 1900 funcționau mai multe școli primare și un gimnaziu, numărul total al elevilor fiind de 500. Aceștia erau de origine aromână, iar limba lor maternă era aromâna. Absolvenții gimnaziului aveau posibilitatea să urmeze liceul grecesc din Bitolia, precum și cursuri universitare în Grecia.
Cu toate realizările obținute de aromânii ce manifestau sentimente naționale, o parte însemnată a celor înstăriți a rămas în continuare fidelă elenismului. Totuși apariția mișcării pentru revendicări naționale a aromânilor a adus mari pierderi cauzei elenismului din oraș. S-a dovedit că aromânii, prin acțiunile lor, au slăbit poziția propagandei grecești la Crușova; aromânii nu cunoșteau din limba greacă decât două expresii: cali mera și cali spera.
După eliberarea lor națională, la sfârșitul secolului XIX-lea, Grecia și Bulgaria au început să pregătească opinia publică din țările lor pentru acțiunile viitoare, în cazul destrămării Imperiului Otoman. Guvernul bulgar a început să se preocupe de Macedonia, unde avea interese deoasebite , o bună parte a populației Macedoniei fiind de origine slavă.
În Bulgaria au apărut două partide politice care ofereau soluții diferite, privitoare la soarta Macedoniei: Partidul Organizația revoluționară macedoneană (ORM), la care aderaseră, din rândul populației slave intelectualii – învățători, istorici, comercianți etc – agreată și de intelectualii aromâni, deaorece organizația urmărea, conform statutului, crearea unei Macedonii autonome, sub deviza Macedonia macedonenilor.
Paralel cu activitatea organizației ORM, în Macedonia și Bulgaria acționa și Organizația revoluționară internă a Macedoniei (VMRO), care milita pentru unirea Macedoniei cu Bulgaria.
Date fiind neînțelegerile dintre cele două organizații și desconspirarea organizației revoluționare macedonene, pentru continuarea luptei de eliberare a Macedoniei a fost creată Frăția revoluționară.
Pentru declanșarea răscoalei a fost hotărâtă ziua de Sf. Ilie, la 20 iulie (2 august), zi în care, sărbătoare fiind, autoritățiile turcești nu ar fi bănuit cauza de fapt a adunării premergătoare revoluției.
La 2 august 1903 a început revoluția de la Crușova: luptătorii erau organizați în cete de câte 30-40 aromâni, inclusiv slavi din satele învecinate.
[………………….]
Luptele de la Piatra Ursei
Luptele dintre armata turcă și detașamentele de revoluționari s-au desfășurat în mai multe locuri. Cea mai însemnată a fost cea de la Piatra Ursei, o regiune greu accesibilă, unde ceata lui Pitu Guli, cu un efectiv de 300-400 de luptători a rezistat în fața unui detașament al armatei turcești – batalioanele turcești dispunând de un efectiv de câteva mii de soldați și tunuri.
Lupta a ținut toată ziua, spre seară, când s-a terminat muniția, s-a trecut la baionete și aruncarea cu pietre, o luptă pe viață și pe moarte. Aici a murit Pitu Guli împreună cu ceata cu care începuse lupta. Dintre cuvintele mobilizatoare adresate camarazilor, se desprind următoarele: Pe steagul nostru stă scris libertate sau moarte!
În memoria lor este ridicat un monument din pietre, pe care sunt scrise: În acest loc au luptat și au murit, la 12 august 1903 , Pitu Guli împreună cu ceata lui, pentru apărarea republicii Crușova.
Pitu Guli s-a născut la Crușova, în 1845, într-o familie de aromâni. Încă de tânăr dă dovadă de o fire independentă și rebelă. La 17 ani pleacă în Bulgaria, la timpul respectiv eliberată de dominația turcă.
În anul 1885, se alătură detașamentului de comitagii din Bulgaria, care urma să acționeze în Macedonia. Pe drumul spre Crușova, detașamentul este interceptat de turci, participanții fiind prinși, judecați și condamnați la 7 ani de închisoare. Ulterior aderă la Organizația revoluționară internă a Macedoniei (VMRO) și revine în Crușova, în luna martie 1903, în preajma revoluției și reușește să formeze o ceată formată din aromâni și slavo-macedoneni (bulgari).
