„România este un stat mafiot!”

Chestorul Pitulescu a luptat cu interlopii. Fost şef al Poliţiei Române, Ion Pitulescu a rămas în memoria naţiei ca poliţistul care a încercat să destructureze clanurile mafiote. S-a dat la interlopi, a arestat câţiva dintre ei, dar a rămas cu gustul amar al înfrângerii. Ca să-şi mai verse din năduf, a scris o carte «Crima organizată. Al treilea război mondial», volum în care dă detalii despre lumea bandiţilor şi legăturile acestora cu autorităţile.
Dezvăluie că Fane Spoitoru, interlopul numărul unu al României din anii `90, a devenit puternic şi de temut după ce a beneficiat de „prietenia unor politişti cu funcţii înalte, de bunăvoinţa unor procurori şi de clemenţa înduioşătoare a unor complete de judecată”. Acum, fostul ofiţer Pitulescu susţine că interlopii sunt mult mai puternici, mai dedicaţi, iar legăturile lor cu diverşi poliţişti sau magistraţi sunt şi mai multe, şi mai strânse.

„Chiar dacă eu aveam un grup de ofiţeri credincioşi, îţi trebuie şi sprijin din sfera guvernului, politicului. Or, din partea asta nu am putut avea decât bruiaj. Practic, când mi-am dat demisia, mi-am dat seama că era imposibil să continui ceea ce începusem. Am crezut că, poate, trăgând un semnal de alarmă, voi contribui mai mult la o schimbare decât dacă aş fi rămas în aceleaşi condiţii mai departe”.

– Credeți că s-a mai schimbat ceva pe cele două fronturi? Mai sunt poliţişti curajoşi care să lupte cu ”lupii tineri” ai crimei organizate?

– Nu trebuie prea mare tehnică să-i pui la respect. Trebuie doar oameni corecți şi cu voinţa de a face ceva. Nu este un mare secret în a combate organizaţiile astea mafiote. Trebuie doar să se vrea. Fraţii Cămataru au fost arestaţi pe dosarul acela făcut pe vremea mea. De ce le-a trebuit atâta ca să facă acest lucru? Nu s-a vrut, pentru ca ăştia au nişte relaţii fantastice, de nici nu vă gândiţi. Luaţi-i pe ceilalţi, celebrii Duduianu. Toţi au avut dosar, toţi au fost prinşi în flagrant, reţinuţi, arestaţi o perioadă, ajunşi în faţa instanţelor. Instanţe care, cu nonşalanţă, i-au pus în libertate.

Cămătarii au căzut, se spunea, şi pentru că Fane Spoitorul s-a coalizat cu Nicu Gheară. Că ar fi avut şi sprijinul lui şi al lui Miron Cozma, colegul lui Spoitoru de celulă. Acolo, la Rahova, s-ar fi decis eliminarea lui Nuţu şi Sile Cămătaru.

– Credeţi că există pericolul unui război interclanuri, un război total, fără precedent?

– Războaiele dintre grupurile mafiote sunt peste tot şi sunt clare. Eu cred că atât timp cât Fane Spoitoru a fost plecat afară, în Canada, unde a fost fugit, şi până a revenit, ăştia, clanul fraţilor Cămătaru, s-au extins şi i-au tăiat din macaroană lui Fane Spoitoru. Şi atunci, este normal ca între ei să intervină conflicte. Conflicte pentru stăpânirea teritoriilor din Capitală. Luptele pot izbucni oricând.

– Există conflicte între generaţii?

– Gigi Boeru şi Fane Spoitoru au stăpânit puternic în prima parte, atunci, până prin ′96-′97. După aceea, au venit ăştia, Corsicanii, Gemenii, Cămătarii, Duduienii. Acum sunt “Sportivii”, “Luptătorii”, “lupii tineri” care vor să se extindă şi nu prea au loc de ceilalţi.

– Există mafie în România?
– În 1996 am avertizat public că România este în pericol să devină un stat mafiot, iar pericolul acesta s-a transformat în realitate. Deci există mafie, bineînţeles că există. Şi, după mine, mafia gulerelor albe este mai puternică decât mafia ţigănească.

– Care este profilul interlopului român?
– Agresivitatea înnăscută, labilitatea afectivă, dublă moralitate. Mafiotul ţigan este un maestru al adaptării la situaţie. Faţă de cei de care ştie că are nevoie, ştie să fie umil şi respectuos. În schimb, faţă de ceilalţi îşi manifestă puterea, forţa.

– Cum reuşesc interlopii să-i corupă pe cei din poliţie, pe magistraţi, pe politicieni, ca ulterior să ajungă să-i controleze?

– În primul rând, cu bani. Apoi alte avantaje materiale. Categoric, la ei, forţa banului a făcut totul. După aceea, au ştiut pe unii să-i santajeze: fie că le-au băgat pe gât o prostituată, fie că le-au rezolvat o problemă, o maşină mai ieftină, un serviciu mai ieftin. Păi, de fapt, să ştiţi că fiecare clan mafiot are avocaţii lui, pe care îi plăteşte chiar dacă nu au proces sau vreo cauză pe rol.

„Decât să plăteşti un avocat, e mai avantajos să cumperi un judecător”

Fostul şef al Poliţiei Române povesteşte cum era obligat să se ferească de subalterni ca să-i poată captura pe interlopi.

Profil

Născut – 6 aprilie 1942

Educaţie – Şcoală Militară, Doctorat în Drept

Experienţă – Din 1965 cadru în Ministerul de Interne, 1993-1996, adjunct, pe urmă şef al Poliţiei Române Familie

O discuţie cu generalul în rezervă Ion Pitulescu este întotdeauna o incursiune în catacombele lumii interlope, ale corupţiei ”de partid şi de stat” şi ale ingratei munci a poliţistului. Generalul este una dintre figurile rămase în memoria colectivă ca un justiţiar solitar, dur, nimerit în mijlocul viesparului marilor tunuri ale tranziţiei româneşti.

O familie ameninţată

Sunt memorabile acţiunile sale împotriva lui Zaher Iskandarani. Aceste acţiuni au culminat cu arestarea ”Prinţului Banatului”, în 1996, sub acuzaţiile de implicare în omor şi contrabandă cu ţigări şi alcool. „Iskandarani a încercat toate mijloacele să mă oprească. Mi-a transmis prin interpuşi că, dacă mă cuminţesc, îmi dă dreptul, un milion de dolari. M-a ameninţat pe mine şi pe familia mea. Am pierdut-o pe prima mea soţie din această cauză. A cumpărat informatori în structurile poliţiei care îl avertizau permanent asupra acţiunilor mele. Ca să derutez sifonarii din poliţie, scriam pe delegaţii Constanţa sau Iaşi când mergeam în fieful contrabandistului la Timişoara”, şi-a amintit Pitulescu.

Start-up cu banii lui Ceauşescu

„Domnule, ştiu cum au făcut avere toţi magnaţii de azi. La Bancorex am constatat un gol de un miliard de dolari. O parte din banii lui Ceauşescu. România anilor ’80 îşi derula comerţul exterior prin agenţi comerciali şi ofiţeri de Securitate care aveau mandat să plătească totul cash. Revoluţia i-a prins pe aceşti oameni cu sume în dolari imense la dispoziţie. I-au luat, după care şi-au lansat propriile afaceri sub branduri ca Păunescu, Voiculescu, Cataramă” – Ion Pitulescu.

A urmat îmbogăţirea generalilor şi ofiţerilor din armată şi serviciile secrete în serialul de contrabandă intitulat „Ţigareta”. Cooperativa corupţiei a reunit permanent şi lumea politică.

Părtaşi la caşcaval

„Cel mai notoriu caz rămâne violarea embargoului cu Iugoslavia, unde părtaşi la ”caşcaval” au fost de la primul-ministru de atunci Văcăroiu, la şeful de gară din Jimbolia. Ca să-mi demonstreze că e vorba de interes naţional, aşa cum pretindea, i-am cerut lui Măgureanu, şeful SRI la acea vreme, să-mi arate măcar 10.000 de mărci germane intrate în conturi publice din vânzarea de combustibil la sârbi. Nu a putut, pentru că banii au intrat în buzunare private”, a povestit fostul şef al Poliţiei Române.

Multe din marile dosare de corupţie instrumentate de Ion Pitulescu au fost trecute, după demisia sa din 2006, pe linie moartă.

„Tot ce construiam eu cu munca de poliţist, Justiţia dărâma imediat. Am renunţat când mi-am dat seama că în România, decât să plăteşti un avocat, e mai avantajos să cumperi un judecător”, a explicat Pitulescu.

Întrebări şi răspunsuri

– Cum vedeţi viitorul României din punct de vedere al corupţiei?

– Domnule, nepotul meu învaţă la şcoală ce băieţi buni sunt haiducii care jefuiesc bogaţii. Proslăvirea tâlharului încă de pe băncile şcolii mă face să fiu sceptic că ceva se va schimba în bine.

– Aveţi reputaţia unui poliţist dur. Este un model desuet acesta în prezent?

– Omeneşte vorbind, cât de uman poţi fi cu doi criminali care, pentru 25 de lei, au luat viaţa a doi bătrâni, crestându-i cu cuţitul şi turnându-le celofan topit pe anus? Infractorii nu mai ştiu de frică şi asta e o problemă şi pentru societate, şi pentru poliţist.

– Aveţi vreun model de om politic român?

– Am unul. Este tot Ion ca şi mine, numai că pe acela îl chema Antonescu.

Preluare: adevarul.ro