Posibilitatea oferită străinilor de a cumpăra pământ în România începând cu 1 ianuarie 2014 este o preocupare pentru tot mai mulți români, exceptând politicienii și analiștii.
„S-au strâns 2.000 semnături la data de 21 Iulie 2013”, se scrie pe un site pe care românii pot semna o petiție împotriva înstrăinării pământurilor Țării.
”Ne fug” pământurile de sub picioare: România se vinde la hectar străinilor. Străinii ne cumpără țara la hectar, în timp ce maghiarii fac închisoare dacă vând teren agricol altora din afara țării.”
„Mai au strainii vreun interes să cumpere terenuri agricole în România? Din 1 ianuarie 2014, România este obligată prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, să renunțe la interdicția impusă străinilor – atât europeni, cât și din alte țări- de a cumpăra terenuri agricole.
Trebuie interzis de urgență importul produselor agroalimentare ce pot fi produse în România, salvarea agriculturii românești este ultima carte pe care o mai poate juca România pentru libertate, neatârnare și independență! Dacă vom irosi și acest triumf, atunci totul se va fi terminat! În România 48% din populație locuiește la țară, haideți să le dăm de lucru, haideți să nu-i mai izgonim afară din țară! Este ultima noastră șansă!”
„De la data de 31 decembrie 2013, în România, conform acceptului decidenților politici și alinierii la directivele europene, trebuie liberalizată piața terenurilor agricole.
Această directivă permite oricăror cetățeni membri UE să achiziționeze teren agricol și în România și bineînțeles să facă ce vor cu el.
În fond nu aceasta ar fi cea mai mare problemă, ci pur și simplul fapt că nu se asigură o reală concurență între potențialii ”latifundiari”.
În primul rand, puterea de cumpărare a unui cetățean European din România nu poate fi comparată cu puterea de cumpărare a unui cetățean European să zicem, de exemplu, din Olanda.
Să luăm o pauză și să încercăm să ne închipuim, așa ipotetic, ce putere de cumpărare are un cetățean european român să cumpere teren agricol în Olanda, și în antiteză care este reala putere de cumpărare a unui cetățean european olandez care să cumpere teren agricol în România.
Nu cred că este nevoie de mult timp pentru a ajunge la concluzia că acești doi cetățeni europeni nu pot fi comparați la capitolul achiziționare terenuri agricole, datorită diferenței extraordinare dintre venitul mediu al unui olandez (40.000 euro/an) și venitul mediu al unui român (4.000 euro/an).
În altă ordine de idei, ajungem la concluzia că această directivă europeană este cu ”dedicație”, nu respectă dreptul cetățenilor europeni la egalitate de șanse, va duce la externalizarea rapidă a proprietăților dinspre est spre vest, vom ajunge cu adevărat străini la noi în țară, nu vom mai fi beneficiarii producțiilor agricole, așa cum sunt ele, maim ult sau mai puțin cantitative sau calitative.
Acestea nu vor mai fi vândute în România, spre exemplu în piețe cu 2 lei/kg mere românești, pentru a fi vândute cu 5 euro/kg ca și produse bio pe piața occidentală și credeți-mă pe cuvânt, nu vom fi noi beneficiarii acestor ”afaceri de success”, iar încet-încet vom exporta absolut tot ce vor produce terenurile noastre. La fel se întâmplă la ora actuală și în Africa, unde europenii au cumpărat terenuri și acum externalizează toată producția, iar populația băștinașă moare de foame.
Vom asista neputincioți la continua sărăcire a noastră, și atunci nici măcar agricultura nu ne va mai salva!
Este un atac la siguranța noastră națională, la siguranța noastră economică, la siguranța noastră alimentară și agricolă!
Români puneți stop vânzării de țară și pământ!”
„Liberalizarea pieţei funciare acum, înseamnă că, de exemplu, oferind sume suvenţionate de către unele state – şi, vai!, câte state interesate să cumpere la hectar România nu sunt – în câţiva ani România ar putea fi cumpărată complet.
Ce este de făcut pentru a nu periclita tratatul şi a ne apăra şi intresele? Stabilirea unor condiţii de cumpărare. Cum ar fi: 1. o limită de, să spunem 5-8% maxim din suprafaţa ţării care să poată fi înstrăinată. Atât. 2. Terenurile să poată fi vândute exclusiv pentru agricultură şi exclusiv persoanelor care au minim 5 ani tradiţie în România în domeniul agriculturii pe terenuri arendate. 3. Să poată fi vândute numai după ce rudele, vecinii, eventual un fond comunitar, nu-şi vor exercita dreptul de preempţiune. Acestea sunt doar câteva idei. Însă suntem mulţi aici. Trebuie să depăşim aspectele de orice natură care ne separă. Pe acest subiect fiecare să-şi dea interesul şi să vină cu idei sau informaţii. O primă şi cea mai importantă direcţie ar fi să vedem cum se procedează în fiecare ţară europeană, eventual cu trimitere la documente reglementative. De exemplu, eu am vorbit cu un prieten din Munche şi am aflat că în Germania, tot ţară europeană, terenurile nu pot fi vândute altcuiva decât celor care au cetăţenie germană. Prin urmare, vă invit şi vă rog pe aceia care locuiţi sau aveţi informaţii de cum se procedează în alte ţări să postaţi aceste informaţii aici. Aceasta pentru a dezinhiba autorităţile noastre.
În paralel, iniţiem o Petiţie şi o popularizăm, fiecare în mediul său cu ţinta de a strânge un număr de semnături suficient pentru a introduce un proiect de lege în Parlament. Tot în paralel iniţiem un proiect de lege pe care să-l dezbatem public şi după strângerea numărului de semnături să-l ducem în Parlament. Este greu, este târziu, dar nu este imposibil. Iar efeortul este necesar şi obligatoriu pentru cei ce simt româneşte. Fie şi numai dacă ne gândim la câţi şi-au dat viaţa în războaie pentru apărarea ţării. Şi mai amintesc faptul că, prin acţiuni cetăţeneşti, austriecii şi parcă cehii au împiedicat construirea unei atomocentrale. Încercăm stimaţi români?”
„Este INADMISIBIL ca politicienii români să accepte ca pământul Țării, care este moștenirea urmașilor noștri, să fie vândut bogaților lumii! O asemenea CRIMĂ față de urmași nu trebuie acceptată, chiar dacă prețul neacceptării ei ar fi ieșirea din UE!
La urma urmei toate Uniunile dintre State sunt VREMELNICE, și doar națiunea este VEȘNICĂ!
Prevederea “liberalizării” vânzării pământului în interiorul UE, este CRIMINALĂ pentru țările sărace și are aceleași efecte pe care le-ar avea “liberalizarea” vânzării pământului încheiată între câțiva latifundiari și niște sate sărace, vecine cu acei latifundiari!
Cine ar rămâne fără pământ? Țăranii satelor sărace sau latifundiarii? (Țările sărace, sau bogații lumii?).
Pământul Țării nu este al nostru, el este moștenirea pe care o lăsăm urmașilor! Dacă îl vindem, ce moștenire le lăsăm? Sclavia la bogații lumii, în Țara părinților și bunicilor lor?
Cât de lași, de ticăloși și de netrebenici trebuie să fim, pentru a ne condamna urmașii la sclavie în propria lor Țară?
Poetul țărănimii, Coșbuc, scria: Pământul nostru-i scump și sfânt,/Că el ni-e leagăn și mormânt;/Cu sânge cald l-am apărat,/Și câte ape l-au udat/Sunt numai lacrimi ce-am vărsat/Pe-acest pământ!/.
Toți cei care vă mai gândiți la viitorul României și al urmașilor voștri, informați și conștientizați pe cei apropiați, pentru ca, la momentul oportun, să ne ridicăm ca un munte în calea guvernanților trădători și să le spunem: PÂNĂ AICI!
Cine este cârpă, să-și dea DEMISIA, dacă nu poate spune politrucilor de la Bruxelles, așa cum au făcut-o luptătorii de la Mărășești: „Pe aici nu se trece! Nu putem vinde moștenirea urmașilor noștri, pentru că i-am condamna la sclavie, în Țara părinților și bunicilor lor!”
Să nu avem odihnă, până când asupra pământului Țării, care este moștenire urmașilor noștri, nu va mai plana spectrul vânzării lui către bogații lumii!”
