N-ar trebui să mai dureze mult timp până când ne vom da seama că oamenii aceștia care ”stăpânesc” și ne învață democrație, care pretind că cunosc ”pe dinafară” democrația, nu știu de fapt despre ce vorbesc, iar principala lor calitate în toată această afacere este simpla aflare în treabă. Ei ar vrea în realitate de fiecare dată, cu fiecare ocazie, o democrație așa cum le convine.
Politrucul aflat la al șaptelea mandat, lider al grupului PSD din Senat, Ilie Sârbu, predă o lecție proprie de democrație când declară că politicienii nu se pot lăsa influenţaţi de oamenii din stradă şi să ignore restul electoratului.
„Forţa străzii, dacă o raportăm la ceea ce înseamnă populaţia României, vă daţi seama că vorbim despre o anumită forţă a străzii. Dacă la 20 de milioane ies în stradă 100 – 200 – 300.000 nu pot să ţii cont de ei şi să îi ignori pe ceilalţi 18 milioane” – Ilie Sârbu.
În urmă cu ceva timp, același personaj s-ar fi lăsat ușor impresionat de numărul protestatarilor împotriva lui Traian Băsescu și ar fi declarat (se poate să o fi făcut chiar) că nu se poate să nu se țină cont de stradă și ceea ce reprezintă. Dar acum…
Sârbu a susținut că parlamentarii reprezintă voinţa unui electorat „de 20 de milioane de cetăţeni”.
În realitate, și o știm prea bine cei mai mulți dintre noi, toți parlamentarii și fiecare în parte nu reprezintă decât niște alegeri conjuncturale, în lipsă de ceva mai bun, soluțiile de moment pentru un rău mai mic, iar legătura poporului cu ei e precum cea a măgarului cu desaga pe care o poartă în spate.
„Parlamentul este singurul for politic al unei naţiuni, dar ne-a denigrat Băsescu şi alţii, dar noi reprezentăm forţa acestora 20 de milioane. Nu ar trebui să ne sperie şi noi nu putem lua niciodată decizii sub impulsul străzii. Oamenii nu asta aşteaptă de la noi. Mâine poate să apară o grupare fascistă cu 500.000 de oameni şi atunci ce facem, devenim fascişti sau comunişti? Noi trebuie să fim lucizi că avem în spate această forţă imensă, nu o are nicio instituţie a ţării” – Ilie Sârbu.
Bineînțeles că logica convenabilă pe care o folosește acest ”lector” în funcționarea sistemului nu poate avea nicio legătură cu realitatea. Chiar 500.000 de mii de comuniști sau fasciști aflați în stradă e ușor de presupus că ar reprezenta o masă uriașă la nivel popular, o forță politică greu de neglijat, în condițiile unei democrații reale. Întotdeauna cei care protestează efectiv nu pot reprezenta decât o fracțiune, o minoritate din cei care împărtășesc nemulțumirea protestarilor, dar nu reușesc sau chiar sunt prea comozi pentru a se exprima în acest fel. Experineța ne-o demonstrează cu prisosință. La Revoluție nu a fost prezent în stradă întregul popor român. Matematica pe care o încearcă Sârbu aici este imposibil să-i servească atunci când se confruntă cu logica.
Pe măsură ce acest sistem se îndepărtează tot mai mult de ceea ce democrația înseamnă la origine, în sensul său primar și sigur, participarea poporului la exercitarea puterii politice, se găsesc continuu idioți lipsiți și de rațiune, dar și de bun-simț, care să redefinească permanent noțiunile cu care lucrează și pe care le-au confiscat spre uz propriu. Pentru a le adapta la exigențele proprii, în cazul de față pentru o democrație… așa cum ne convine!
