Nu pentru că era brutală, josnică și așteptată a indignat vestea că o judecătoare ianchee din Districtul Sud Florida i-a refuzat lui Rene Gonzalez, erou antiterorist cubanez, dreptul de a se întoarce în sânul familiei din Cuba după ispășirea sentinței injuste care i-a fost impusă.
După 13 ani de închisoare plină de cruzime nemeritată, guvernul Statelor Unite – care a creat monștrii ca Posada Carriles și Orlando Bosch, agenți ai CIA care au făcut să explodeze în aer un avion cubanez plin cu pasageri – îl obligă pe Rene să rămână în această țară unde va fi la bunul plac al asasinilor nepedepsiți timp de trei ani lungi în regim calificat drept ”libertate supravegheată”. În închisoarea nedreaptă si răzbunătoare vor continua ani îndelungați de izolare ceilalți eroi cubanezi și unul condamnat la dublă închisoare pe viață. Astfel răspunde imperiul cererii mondiale crescânde de eliberare a acestora.
Dacă n-ar fi așa, imperiul n-ar mai fi imperiu și Obama n-ar mai fi un prost.
Totuși nu vor sta acolo etern eroii cubanezi. Pe temelia pildei fără pereche de demnitate și fermitate va crește solidaritatea în lume și în rândul poporului american, care va pune capăt stupidei și insustenabilei injustiții.
Decizia mârșavă se dă în timp ce Adunarea Generală a Națiunilor Unite desfășoară o profundă dezbatere despre necesitatea de a refonda această instituție. Niciodată nu au fost ascultate niște critici atât de solide și energice.
Liderul bolivian Hugo Chavez a deschis cu primul mesaj adresat Adunării Generale în noaptea de 21 septembrie. A doua scrisoare a lui Chavez, transmisă pe un ton energic și vibrant de ministrul de externe Nicolas Maduro a fost lapidară. Și în acest mesaj a denunțat criminala blocadă imperialistă impusă Patriei noastre și rușinoasa și cruda răzbunare contra celor cinci eroi antiteroriști cubanezi.
Aceste împrejurări m-au obligat să scriu a treia reflecție. Voi transmite ideile esențiale ale acestui mesaj contondent, folosind chiar cuvintele autorului:
„(…) Nu căutăm pacea cimitirelor, cum spunea Kant cu ironie, ci o pace așezată pe cea mai strictă respectare a dreptului internațional. Din păcate ONU, de-a lungul întregii sale istorii, în loc să adune și să multiplice eforturile pentru pace între Națiuni, termină prin a gira – o dată prin acțiuni și pe de altă parte prin omisiune – cele mai nemiloase injustiții.
Din 1945 încoace, războaiele n-au făcut altceva decât să crească și să se înmulțească inexorabil.
Vreau să adresez guvernelor lumii o chemare la reflecție: de la 11 septembrie 2001, a început un nou război imperialist care nu are precedente istorice: un război permanent, perpetuu.
Trebuie să privim în fașă înfricoșătoarea realitate a lumii în care trăim. (…) De ce Statele Unite sunt singura țară din lume care seamănă planeta cu baze militare? De cine se teme ca să aibă un atât de cutremurător buget destinat creșterii tot mai mari a puterii sale militare? De ce au dezlănțuit atâtea războaie, încălcând suveranìtatea altor țări care au aceleași drepturi asupra destinului lor? Cum să facem să prevaleze dreptul internațional față de nesăbuita lor aspirație de a stăpâni militar lumea ca să-și asigure surse de energie și pentru a-și susține modelul de jaf și consumist? De ce ONU nu face nimic pentru a opri Washingtonul? (…) Imperiul și-a adjudecat rolul de judecător al lumii, fără ca nimeni să-i fi conferit această responsabilitate (…) Prin urmare, războiul imperialist ne amenință pe toți.
Washington știe că lumea multipolară este deja o realitate ireversibilă. Strategia lui constă în aceea de a opri, cu orice preț, ascensiunea susținută a unui ansamblu de țări emergente (…) Este vorba de o reconfigurare a lumii care se hrănește din hegemonia militară ianchee.
Ce este în străfundurile acestui nou Armagedon? Puterea atotstăpânitoare a cupolei militar-financiare care distruge lumea pentru a acumula tot mai multe câștiguri; cupola militar-financiară care este subordonată, de facto, unui grup tot mai mare de State. Țineți cont că modul de existență al capitalului financiar este războiul; războiul care îi ruinează pe cei mai mulți și îi îmbogățește, cum nici nu gândești, pe câțiva.
În viitorul imediat există o amenințare foarte gravă la adresa păcii mondiale: dezlănțuirea unui nou ciclu de războaie coloniale, care a început în Libia, cu sinistrul obiectiv de a-i da o a doua gură de aer sistemului mondial capitalist, astăzi în criză structurală, dar fără a-i pune niciun fel de limită voracității consumiste și distructive.
Omenirea este pe marginea unei catastrofe inimaginabile, planeta se îndreaptă inexorabil spre cel mai devastator ecocid; încălzirea globală o anunță prin înspăimântătoarele consecințe, dar ideologia Cortesurilor și Pizarro față de ecosistem, cum bine spune marele gânditor francez Edgar Morin (…) Criza energetică și criza alimentară se acutizează, dar capitalismul continuă să depășească fără să fie pedepsit toate limitele. …Marele savant american Linus Pauling, de două ori Premiu Nobel, continuă să ne lumineze calea: Cred că există în lume o putere mai mare decât puterea negativă a forței militare și a bombelor nucleare: puterea binelui, a moralității, a umanitarismului. Cred în puterea spiritului uman. Să mobilizăm, deci, toată puterea spiritului uman: a venit timpul. Se impune dezlănțuirea unei mari contraofensive politice pentru a face ca puterile din ceață să nu poată găsi justificări pentru a merge la război, pentru a dezlănțui războiul global generalizat cu care pretind că ar salva capitalul Occidentului.
Trebuie învinși din punct de vedere politic războinicii și, în plus, cupola militar-financiară care stăpânește și comandă.
Să construim echilibrul universului pe care-l prevestea libertadorul Simon Bolivar: echilibrul care, după cuvintele sale, nu se poate afla în sânul războiului; echilibrul care se naște din pace.
…Venezuela, împreună cu țările membre ale Alianței Bolivariene pentru Popoarele Americii Noastre (ALBA), a pledat activ pentru o soluție pașnică și negociată a conflictului libian. Tot așa a făcut și Uniunea Africană. Dar, la desert, s-a impus logica belicoasă decretată de Consiliul de Securitate al ONU și aplicată de NATO, acest braț înarmat al imperiului iancheu. (…) ”Cazul Libia” a fost dus la Consiliul de Securitate pe baza propagandei intense a mediilor de comunicare, care au mințit când au afirmat că aviația libiană bombarda civili nevinovați, dar nu au menționat grotesca înscenare mediatică din Piața Verde de la Tripoli. Această campanie premeditată de minciuni a justificat măsurile pripite și iresponsabile ale Consiliului de Securitate al ONU, care au deschis calea pentru ca NATO să-și impleenteze, pe cale militară, politica sa de schimbare a regimului din această țară.
…În ce s-a transformat zona de excludere aeriană stabilită de rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate? Oare cele peste 20.000 de misiuni aeriene ale NATO contra Libiei, multe dintre ele cu scopul de a bombarda poporul libian, nu sunt negația însăși a acestei Zone de Excludere? Anihilarea completă a forței aeriane libiane, continuarea bombardamentelor ”umanitare” demonstrează că Occidentul, prin NATO, își impune interesele în Nordul Africii, transformând Libia într-un protectorat colonial.
Care este motivul real al acestei intervenții militare? Recolonizarea Libiei, pentru a pune stăpânire pe bogățiile ei. Tot restul se subordonează acestui scop.
…Reședința ambasadorului nostru la Tripoli a fost invadată și jefuită, dar ONU a tăcut mâlc, păstrând o tăcere rușinoasă.
…De ce i se acordă locul Libiei la ONU autoproclamatului ”Consiliu Național de Tranziție”, în același timp blocându-se intrarea Palestinei, ignorându-se, nu numai legitima sa aspirație, ci și ceea ce este deja voința majoritară a Adunării Generale? Venezuela afirmă aici, cu toate forțele sale și cu autoritatea morală pe care i-o conferă voința majoritară a popoarelor lumii, solidaritatea sa necondiționată cu poporul palestinian și sprijinul nelimitat la cauza națională palestiniană, inclusiv admiterea imediată a unui Stat palestinian cu drepturi depline în sânul Organizației Națiunilor Unite.
Și același format imperialist se repetă în cazul Siriei.
Este intolerabil ca puternicii acestei lumi să vrea să-și aroge dreptul de a ordona guvernanților legitimi și suverani să demisioneze imediat. Așa s-a întâmplat cu Libia, la fel vor să procedeze contra Siriei. Acestea sunt asimetriile existente pe scena internațională și acestea sunt violările comise contra Națiunilor independente.
Să ne îndreptăm acum atenția spre Conul Africii și vom avea un exemplu sfâșietor al eșecului istoric al ONU: majoritatea agențiilor de presă susțin că între 20.000 și 29.000 de copii sub cinci ani au murit în ultimele trei luni.
De ceea ce este nevoie pentru a face față acestei situații sunt 1,4 miliarde dolari, nu pentru a soluționa problema, ci pentru a răspunde situației urgente în care se află Somalia, Kenya, Djibouti și Etiopia. Conform tuturor informațiilor, următoarele două luni vor fi decisive pentru a evita moartea a peste 12 milioane de persoane și situația și mai gravă este cea a Somaliei.
Nu poate fi mai atroce această realitate dacă, în același timp, nu ne întrebăm cât se cheltuiește pentru a distruge Libia. Așa răspunde congresmenul american Dennis Kucinich: „Acest nou război ne va costa 500 de milioane de dolari numai în prima săptămână. Este clar că nu avem resursele financiare pentru acest lucru și vom termina reducând finanțarea altor importante programe interne”. După același Kucinich cu ceea ce s-a cheltuit în primele trei săptămâni în nordul continentului african, pentru a masacra poporul libian, se putea ajuta mult toată regiunea Cornului Africii, salvând zeci de mii de vieți.
…Este sincer lamentabil că în mesajul de deschidere a celei de-a 66-a Adunări Generale a ONU nu s-a adresat chemarea la acțiune imediată pentru a soluționa criza umanitară de care suferă Cornul Africii, dar se asigură că „a venit momentul de a acționa” asupra Siriei.
Strigăm, de asemenea, pentru terminarea blocadei rușinoase și criminale impusă Republicii surori Cuba: blocadă care, de peste 50 de ani, este exercitată de imperiu, cu cruzime și ferocitate, contra poporului eroic al lui Jose Marti.
Până în 2010, au fost deja 19 votări în Adunarea Generală a ONU care confirmă voința unviersală de a li se cere Statelor Unite să înceteze blocada economică și comercială contra Cubei. Epuizate fiind toate argumentele bunului simț internațional, nu mai rămâne decât să crezi că asemenea înverșunare contra Revoluției Cubaneze este consecința aroganței imperiale în fața demnității și curajului pe care le-a dovedit nesupusul popor cubanez cu horărârea lui suverană de a-și conduce destinul și a lupta pentru fericirea proprie.
Din Venezuela, credem că a venit ceasul să le cerem Statelor Unite nu numai să termine imediat și fără condiții cu blocada criminală impusă poporului cubanez, ci și punerea în libertate a celor cinci luptători antiteroriști cubanezi sechestrați în carcerele imperiului pentru singurul motiv că au căutat să stopeze acțiunile ilegale pe care grupările teroriste le pregătesc contra Cubei, sub oblăduirea guvernului Statelor Unite.
Pentru noi este clar că Națiunile Unite nu se îmbunătățesc și nici nu se vor repara din interior. Dacă secretarul lor general, împreună cu procurorul Curții Penale Internaționale, participă la un act de război, cum este cazul Libiei, nu mai avem nimic de așteptat de la formatul actual al acestei organizații.
Este intolerabil să existe un Consiliu de Securitate care întoarce spatele ori de câte ori vrea cererii majoritare a națiunilor, ignorând deliberat voința Adunării Generale. Dacă Consiliul de Securitate este un fel de club cu membri privilegiați, ce poate face Adunarea Generală, care este marja sa de manevră, când acei membri violează dreptul internațional?
Parafrazându-l pe Bolivar – când se referea concret la imperialismul iancheu în curs de a se naște în 1818 – este de-ajuns deja ca legile să fie practicate de cel slab și abuzurile de cel puternic. Nu putem fi noi, popoarele din sud, cele care respectăm dreptul internațional, în timp ce nordul ne distruge și ne jefuiește, îl încalcă.
Dacă nu ne asumăm odată angajamentul de a refonda Națiunile Unite, această organizație va pierde definitiv și puțina credibilitate care i-a mai rămas. Criza ei de legitimitate se va accelera până la implozia finală. De fapt, așa cum s-a întâmplat cu organismul care i-a precedat, Liga Națiunilor.
Viitorul unei lumi multipolare în pace depinde de noi. De articularea popoarelor majoritare de pe planetă pentru a ne apăra de noul colonialism și pentru a atinge echilibrul universului care să neutralizeze imperialismul și aroganța.
Acest apel amplu, generos, respectuos, fără excluderi, se adresează tuturor popoarelor lumii, dar în mod foarte special puterilor emergente din sud, care trebuie să-și asume cu curaj rolul pe care sunt chemate să-l joace în perioada imediat următoare.
Din America Latină și Caraibe au apărut alianțe regionale puternice și dinamice, care caută să configureze un spațiu regional democratic, respectând particularitățile și doritor să pună accentul pe solidaritate și complementaritate, potențând ceea ce ne unește și rezolvând politic ceea ce ne desparte. Și acest nou regionalism admite diversitatea și respectă ritmurile de dezvoltare ale fiecăruia. (…) Alianța Bolivariană a Popoarelor din America Noastră (ALBA) avansează ca experiment de avangardă al guvernelor progresiste și antiimperialiste, căutând formule de ruptură cu ordinea internațională dominatoare și întărind capacitatea popoarelor de a face față, colectiv, puterilor concrete. Dar asta nu împiedică ca membrii să dea un impuls hotărât și entuziast consolidării Uniunii de Națiuni Sud-americane (UNASUR), bloc politic care unește cele 12 State suverane din America de Sud, cu scopul de a le reuni în ceea ce El Libertador Simon Bolivar a denumit „O Națiune de Republici”. Și mai departe, cele 33 de țări din America Latină și Caraibe ne pregătim pentru a face pasul istoric de fondare a unei mari entități regionale care să ne unească pe toți, fără excluderi, în care vom putea să proiectăm politicile care să ne asigure bunăstarea, independența și suveranitatea, pe baze de egalitate, solidaritate și complementaritate. Caracas, capitala Republicii Bolivariene Venezuela, se mândrește de pe acum că va găzdui, în zilele de 2 și 3 decembrie, Conferința șefilor de stat și de guvern care va fonda definitiv Comunitatea Statelor Latino-americane și Caraibiene (CELAC).”
Cu aceste idei profunde se încheie cel de-al doilea mesaj al președintelui bolivarian Hugo Chavez adresat Adunării Generale a ONU.
Conform unei știri de la AFP datată astăzi la Washington: „Mandatarul american, Barack Obama, a declarat miercuri că, atât cât va fi președinte, va fi dispus să schimbe politica față de Cuba numai când se vor produce viraje politice și sociale semnificative.”
Ce simpatic! Ce inteligent! Atâta bunătate nu i-a permis încă să înțeleagă că 50 de ani de blocadă și crime contra Patriei noastre nu au reușit să supună poporul nostru. Multe lucruri se vor schimba în Cuba, dar se vor schimba prin efortul nostru și în ciuda Statelor Untie. Poate mai înainte se va prăbuși acest imperiu.
Rezistența fermă a patrioților cubanezi o simbolizează cei cinci eroi ai noștri. Ei nu vor abdica niciodată! Nu se vor preda niciodată! Așa cum spunea Marti, și am mai menționat-o și în alte ocazii: „Înainte de a da înapoi de la lupta pentru a face liberă și prosperă Patria, s-ar uni marea din nord cu cea din sud și se va naște un șarpe dintr-un ou de acvilă.”
Este evident că judecătoarea din districtul Sud Florida a scos în evidență „rușinea supravegheată a lui Obama”.
FIDEL CASTRO RUZ
28 septembrie 2011
Ora 7:37 pm.
