„DOMNULE FILDERMAN,
În două petiții succesive îmi scriți „de tragedia zguduitoare”, și mă „implorați”, în cuvinte impresionante, reamintind de „conștiință” și de „omenie” și subliniind că sânteți „dator” să apelați „la mine” și „numai” la mine, pentru evreii din România, care sânt trecuți în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
Pentru a amesteca tragicul în intervenția Dvs., subliniați că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă altă vină, decât aceea de a fi evrei”.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferințele celor umili și fără apărare. Înțelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înțelegeți și Dvs., toți la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam întreg.
Vă gândiți, v-ați gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei și ce se petrece astăzi, când zi de zi și ceas de ceas plătim cu mărinimie și sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere și ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa și pe meleagurile Mării de Azov?
