După zicala devenită regulă socială „Copiii şefilor noştri vor fi şefii copiilor noştri”, pe 19 octombrie 2013, la Braşov, la aşa-zisul Congres de alegeri al Tineretului Social Democrat (TSD), “tânăra speranţă” a politicii vasluiene Tudor Buzatu s-a lansat la nivel naţional în “politica mare”, expresie care pentru el se traduce prin politica pe care o fac deja părinţeii săi.
După modelul patentat în România de însuşi preşedintele Traian Băsescu şi practicat pe scară largă, naţională şi internaţională (vezi fostul idiot suprem George Bush al doilea), Tudor Buzatu vrea şi el să facă politică şi să facă parte din aristocraţia sistemului.
Cunoscut în partid prin diminutivul „Tudorel”, el este fiul lui Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui şi preşedintele Organizaţiei Judeţene a PSD Vaslui, ieşit prin împreunarea fizică și politică, dar comunistă pe atunci, cu senatoarea Gabriela Creţu, aleasă în 2012 de popor în Colegiul Bârlad. Ambii cadre vaşnice ale partidului pe când se năştea Tudorel, ambii cadre vaşnice ale partidului acum, când se naşte omul politic Tudorel. Totul pentru o viaţă mai bună, pentru ceilalţi, nu pentru ei, poate şi pentru Tudorel, şi pentru că oamenii, întreaga societate, au atâta nevoie de ei şi aplicarea principiilor socialiste care le şi călăuzesc viaţa şi activitatea.
Cu două săptămâni înainte de Congres, Tudorel a preluat şefia Tineretului Social – Democrat din Vaslui, fiind singurul (posibil) candidat al aşa-ziselor alegeri. De atunci, Tudorel nu mai poate fi oprit de nimic, nici de mama sau tata (care s-ar fi opus candidaturii, precum în cazul Băsescu) şi nici de gura lumii care spune, cu un bun simţ înnăscut (ce să-i faci?!), că noua sa poziţie promiţătoare şi apartenenţa la familia Buzatu este o coincidenţă mult prea mare ca să nu existe o strânsă legătură. Mai ales că, precum mereu se întâmplă în astfel de cazuri, Tudorel nu a demonstra nimic până acum, nici politic, dar nici profesional. El trăia deja din banii „celor ce (mai) muncesc” ca director executiv al Centrului de Afaceri din Vaslui, funcţie obţinută, fără îndoială, prin concurs. Dar Tudorel şi familia sa nu resimt nicio jenă faţă de aceste presupuneri atât de fireşti.
Pe 19 octombrie 2013, în cadrul congresului TSD de alegeri atât de libere încât rezultatele se cunoşteau înainte, Tudorel a ajuns vicepreşedinte la TSD.
Echipa câştigătoare a tineretului social-democrat din România era cunoscută înainte de organizarea alegerilor, fiind clar indicată chiar de preşedintele Victor Ponta, potrivit tradiţiei partidului.
În noiembrie 2003, în cadrul unui astfel de congres de alegeri, Adrian Năstase, preşedintele de atunci al PSD, a sosit la congresul tinerilor din partid însoţit de asistentul său de la universitate cu profilul fizic al lui Nicolae Titulescu, care nu se remarcase prin nimic politic până atunci. L-a prezentat tinerilor social-democraţi astfel: „El este noul vostru preşedinte”. Apoi s-au organizat alegeri… libere, bineînţeles.
Astfel se nasc marii lideri politici în vremurile noastre… prin alegeri libere şi neaparat datorită calităţilor lor morale şi intelectuale.
Tânărul Ponta venea, aşadar, cu o recomandare peste care nu se poate trece într-un partid, o legătură pe care nimic nu o mai întrece în “democraţia internă de partid”, decât doar rubedenia.
În 2013, noul preşedinte al TSD va fi Mihai Sturzu, susţinut de Ponta, care s-a remarcat social ca fiind solistul formaţiei HQ, iar Tudorel de la Vaslui, fiul tatei şi al mamei, va deveni unul dintre vicepreşedinţii promiţătoarei organizaţii, „pepinieră pentru partidul mare”, cum o numeşte Victor Ponta. Democraţia triumfă din nou şi merge mai departe neabătut!
