Brecht Jonkers susține că „recunoașterea” Palestinei de către Occident este o farsă cinică care maschează genocidul și exterminarea continuă.
Faptul că guvernele occidentale ipocrite „recunosc acum brusc Palestina” este o șaradă vanitoasă și insidios de malefică.
Au întârziat 77 de ani la numire, iar milioane de oameni au fost deja masacrați într-o campanie continuă de epurare etnică și genocid, nemaivăzută în lume de pe vremea colonialismului european în Africa.
În acest moment, palestinienii controlează doar 7% din întreaga Palestină istorică. Șapte procente, atât. Tot ce le-a mai rămas palestinienilor este Fâșia Gaza, care este în prezent exterminată, o treime din populație fiind ucisă în mai puțin de doi ani, și aproximativ 40% din Cisiordania (restul fiind ocupat de coloniști ilegali care lucrează cu impunitate și cu protecția militară a IDF).
Totuși, troglodiții demonici care se autointitulează lideri europeni și nord-americani vor zâmbi acum în fața camerei de filmat în fața unui steag palestinian și vor crede în „soluția cu două state”.
Care două state? Entitatea sionistă și coaja carbonizată a ceea ce a fost odată Palestina de dinainte de 1967? Cu o populație redusă într-o asemenea măsură încât începe să oglindească Irlanda după ce britanicii au provocat în mod deliberat o foamete acolo în anii 1840?
Nu poate exista o coexistență pașnică cu un grup de oameni care prosperă doar pe moarte, măcel și furt de pământ. Iar sioniștii sunt exact acest gen de oameni. Nu se vor odihni până nu vor sacrifica fiecare palestinian pe altarul răului nealterat.
Războiul nu a început în 2023. Și nici nu a început în 1967. A început în 1948, și de atunci palestinienii sunt masacrați. În. Fiecare. Zi. Acesta este un război de exterminare care a fost planificat încă din 1919, când Organizația Sionistă Mondială și-a publicat pentru prima dată planul Marele Israel.
Rețineți cuvintele mele: liderii europeni vor folosi „recunoașterea” învelișului Palestinei sub conducerea conducătorilor neputincioși din Ramallah ca pretext pentru a interzice și a reprima tot felul de sprijin continuu pentru rezistența palestiniană. „De ce protestați în continuare? Am recunoscut deja Palestina” va fi mantra lor, în timp ce vor interzice orice formă rămasă de disidență, considerându-o „antisemitism”.
Simpla „recunoaștere” a cojii carbonizate a Palestinei rămase nu va ajuta poporul palestinian. Nu va opri genocidul. Nu va pune capăt exterminării Gazei.
Doar dreptul deplin și total la întoarcere pentru fiecare palestinian din diaspora care există din 1948 poate aduce o soluție. Dreptul la întoarcere, mandatat de ONU, pentru fiecare palestinian din întreaga lume, de a decide ce se întâmplă cu propria țară. Dar, desigur, este probabil „antisemit” să ceri asta.
Preluare: multipolarpress.com / Autor: Adam Jonkers
