Bătrânul și Ziua Națională

De multe ori o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, mai ales astăzi, într-o vreme în care cuvintele înșirate, care „sună din coadă”, ne umplu viața publică: de la parlamentările interminabile de fiecare zi, până la discursurile sforăitoare din momentele de solemnitate căutată ale sărbătorilor.

Imaginea unui bătrân care se simte dator să sărbătorească Ziua Națională în ciuda condiției fizice date de vârsta sa, ce îl face să calce agale, cu greu, merge dincolo de exprimabil. Prin astfel de imagini, din ce în ce mai rare, această sărbătoare își păstrează intensitatea, profunzimea, frumusețea, caracterul sacru.

Ziua Națională nu este numai prilej de parade militare care amintesc doar de o țară așa cum ne-am închipuit-o odată poate și acum nu o mai putem face, nu este numai prilej de depuneri de coroane și plecăciuni ale unor marionete în fața unei istorii abstracte, la care se felicită între ei pentru că ar participa, nu este numai obligație instituțională de a înșira steaguri pe străzi sau zi liberă dedicată oricărui alt lucru decât trăirii sărbătorii căreia i-a fost destinată. Mai este, sau a mai rămas totuși încă, și trăire, și sentiment, sentiment național, simțire care învinge condiția prezentă și realitatea înconjurătoare. Așa cum acest bătrân ne-o arată atât de pur, simplu, limpede și clar…

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!