Text integral în traducerea lui Ioan Moța
PREFAŢĂ
Este un fapt psihologic cunoscut că majoritatea criminalilor mărturisesc crima înainte de a muri. Protocoalele Maeştrilor Francmasoni constituie o asemenea dovadă. Ce sunt aceste protocoale decât o îngrozitoare mărturisire a tuturor suferinţelor şi mizeriilor pe care le-au provocat şi încă le mai provoacă FRANCMASONII. Ele ne oferă totodată cheia secretă pentru a înţelege tot răul făcut de ei ce bântuie astăzi în omenire. În „lumina” Protocoalelor se pătrund mai exact şi mai adânc adevăratele cauze ale frământărilor sociale şi politice, generate cu o diabolică abilitate de FRANCMASONI, de la Marea Revoluţie Franceză încoace. Astăzi, însă, lumea a început să se deştepte. O puternică suflare antimasonică, nu retrogradă, nu obscurantistă, nu pornind din motive religioase, ci luminată, naţională, izvorâtă din adâncul instinctului de conservare, se ridică ACUM tot mai impunătoare din Statele cele mai înarmate în lupta pentru existenţă. Această mişcare creşte pe zi ce trece, cucereşte pe indiferenţi şi converteşte pe umanitarişti, care totuşi simt că Patria este mai aproape decât Umanitatea. Lumea creştină a început să vadă primejdia, îi simte apăsarea şi încet, dar sigur, se ridică în sufletul fiecărui român revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile înşelătoare şi cosmopolite, înfăţişate de ea cu viclenie lumii întregi.
ATENŢIE!
Protocoalele sunt un monument de acţiune satanică şi reprezintă izvorul tuturor ticăloşiilor umane actuale. Protocoalele pun în lumină CAUSA CAUSORUM a decadenţei lumii actuale, atât la nivelul individului, cât şi la nivelul statului. Citirea Protocoalelor trebuie să se facă temeinic, fără grabă, ca şi citirea unui document rarisim, de înţelegerea căruia depinde soarta întregii umanităţi. Pentru a înţelege faptele petrecute şi decadenţa în care trăim, Protocoalele trebuie citite de cel puţin trei ori, eventual memorându-se, pentru a ne fi mai mereu la îndemână.
În Protocoale, francmasonii vorbesc şi hotărăsc în secret şi conspirativ; urmăriţi-i deci cu atenţie, cu foarte mare atenţie. După ce aţi terminat de citit, prezentaţi această broşură unică şi altora, aceasta fiind o datorie morală şi o cale de apărare a întregii umanităţi. Protocoalele conţin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stăpânire a întregii planete. Protocoalele constau în 24 de procese-verbale încheiate de diferitele secţiuni aleMarelui Congres Masonic, care s-a ţinut în Elveţia, la Bâle (Basel), în 1897, şi formează programul masonic de cucerire mondială, program elaborat şi comunicat unor anumiţi „iniţiaţi”, pentru a se păstra o urmă scrisă a acelor convorbiri ultrasecrete. Despre modalitatea în care au căzut în mâinile „profanilor” aceste Protocoale există două versiuni: prima, că au fost copiate de o femeie, soţie sau amantă a unui „iniţiat”, fiind apoi comunicate creştinilor pentru ca aceştia să se pună în gardă şi să ia măsuri de apărare; a doua, că au fost ridicate dintr-un seif pe care francmasonii îl aveau într-o casă dintr-un oraş alsacian. Lojele masonice au fost înfiinţate pentru a servi în lupta pentru supremaţie, luptă care are un pronunţat caracter antireligios şi în special anticreştin. Un grup ocult de francmasoni de grad foarte înalt (Ierarhia Superioară Secretă) le dirijează, inspiră, subvenţionează şi, fără ajutorul dat de acest grup, Victoria lor nu ar fi posibilă. Într-o zi, când, conform opiniei lor, popoarele creştine vor fi dezbinate de francmasoni şi învrăjbite unul împotriva celuilalt de presa şi literatura bolnavă – la adăpostul liberalismului -, prin atentate, corupţie şidemoralizare, prin degenerare cauzată de tutun, alcool, droguri etc., prin criză economică mondială, prin lovituri de stat în diferite ţări, se va ajunge la un Guvern Mondial de sorginte masonică. Războaiele interne şi conflictele mondiale, pe care francmasonii ştiu să le dezlănţuie, vor grăbi venirea domniei despotismului masonic, în locul liberalismului statelor creştine. Atunci, în afară de „religia”masonică, toate religiile vor fi desfiinţate. Un singur stat va fi suficient să cadă în mâinile francmasonilor, şi apoi toate celelalte vor cădea unul după altul, pentru ca, în final, „Regele” masonilor să domnească peste toată planeta astfel subjugată. După cum vedem în zilele noastre, se merge cu paşi repezi spre finalizarea planului masonic, căci aceste „profeţii”, concretizate în cele 24 de Protocoale în anul 1897, deci acum aproape 100 de ani, au dus la subjugarea Rusiei de către francmasoni, Rusia devenind astfel cartierul general al acestora. Pericolul masonic a început să fie dezvăluit lumii în anul 1902, când profesorul rus SERGHEI NILUS a scos o primă ediţie a Protocoalelor, ediţie care însă a dispărut imediat, fiind distrusă de francmasoni. În 1905 a apărut o altă ediţie, din care un singur exemplar figurează în catalogul lui British Museum din Londra. În 1907, scriitorul rus C. BUTMI, cu ajutorul fratelui său AT. BUTMI, a scos o nouă ediţie a Protocoalelor, intitulată «L’ennemi du genre humain» (Duşmanul neamului omenesc). După lucrarea lui SERGHEI NILUS a apărut o altă ediţie în 1911, la mânăstirea Sf. Sergiu, ediţie care a fost tradusă şi de americani. Alte ediţii au apărut respectiv în anii 1911, 1912 şi 1917, ultima dintre acestea fiind distrusă de poporul rus. În 1920 au apărut la Berlin alte ediţii. Noi ediţii au apărut în limba franceză. SERGHEI NILUS, în introducerea făcută la ediţia din 1917, declară că foile conţinînd Protocoalele erau scrise în limba franceză şi că i-au fost remise de către ALEXIS NICOLAEVICI SUSOTIN, care le-a dat şi lui C. BUTMI. În 1901, doctorul mason Hertzl anunţă Comitetul Masonic că anumiţi „dezertori” au permis „păgânilor” (creştinilor) să cunoască tainele Protocoalelor, ceea ce confirmă sustragerea acestor documente din arhivele Francmasoneriei. Protocoale sunt în număr de douăzeci şi patru. Sunt mai mult nişte învăţături sau maxime, decât procese-verbale. Se pare că autorul sau autorii au urmărit să prezinte în douăzeci şi patru de lecţii doctrinele francmasonice, ţinta pe care o urmăresc din cele mai îndepărtate timpuri şi amănuntele celui din urmă plan de acţiune pentru cucerirea puterii mondiale, atunci când totul va fi pregătit pentru a începe lupta hotărâtoare.
Ideile fundamentale ale Protocoalelor sunt:
1. – Francmasonii nu admit alt drept decât cel dat de forţă; liberalismul propagat de ei printre creştinia distrus religia creştină şi autoritatea statului.
2. – Aurul a intrat în mâinile Francmasoneriei şi, cu ajutorul lui, aceasta a pus mâna pe presă, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele democrate. În Marea Britanie, publicaţii ca TIMES sau MORNING POST au consacrat lungi articole referitoare la aceste Protocoale. De asemenea, în Germania, Franţa, S.U.A., Austria etc., Protocoalele au fost date publicităţii, populaţia devenind astfel conştientă de primejdia reprezentată de Francmasonerie.
Poporul român trebuie să devină, de asemenea, conştient de pericolul existent şi, trecând peste orice ambiţii şi neînţelegeri mărunte, să se unească şi să se opună ofensivei masonice şi robirii neamului nostru. Unirea tuturor românilor este, aşadar, singura salvare. Prezenta broşură conţine pasajele cele mai importante din cele 24 de Protocoale, fără nici o interpretare sau comentariu, aşa cum se găsesc ele în lucrarea originală.
OBSERVAŢII PE MARGINEA PROTOCOALELOR
Din cele expuse în Protocoale se poate constata că acestea formează un vast plan masonic de cucerire şi îngenunchiere a lumii creştine, conceput în cele mai mici amănunte. Societatea şi sufletul individului au fost analizate într-un mod cu adevărat stiinţific, toate punctele vulnerabile fiind identificate pentru ca masonii să aibă unde să lovească. Pregătiţi în spiritul satanicei lor doctrine, ei au pornit atacul, dar nu într-o ţară sau două, ci pe întreg globul pământesc, bazându-se, deci, pe lipsa de pregătire a creştinilor. Minciuna, şantajul, perfidia, corupţia, trădarea, linguşirea, crima şi necinstea, în toate formele lor, sunt armele cu care luptă Francmasoneria.
Iată apelul lansat către evreime de Cremieux şi Montefiore la fondarea Alianţei Israelite Universale, organul de luptă făţişă a evreimii contra Creştinătăţii, apărut în1860, reprodus de noi după ziarul L’Eclair (Fulgerul) din Paris:
APELal evreilor Cremieux din Paris şi Montefiore din Roma, membri fondatori ai Alianţei Israelite Universale.
Alianţa noastră nu este nici europeană, nici asiatică, nici africană, nici americană, nici australiană, ea este universală.
Împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt duşmane drepturilor şi intereselor noastre, vom rămâne membri ai poporului ales.
Naţionalitatea noastră este religia părinţilor noştri şi nu recunoaştem alta.
Trăim în ţări străine şi nu ne putem îngriji de interesele vremelnice ale acestor ţări – întrucât interesele noastre morale şi materiale sunt în primejdie.
Religia lui Israel trebuie să cuprindă într-o zi Pământul întreg.
Creştinismul, duşmanul nostru de veacuri, zdrobit în luptă e aproape să îngenuncheze.
Pe zi ce trece reţeaua pe care evreii o aruncă asupra Pământului se întinde şi măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte se vor îndeplini.
Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pământului vor fi ale noastre.
O nouă împărăţie mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăţi, a împăraţilor, a Papilor şi a Patriarhilor.
Cremieux si Montefiore
INTRODUCERE
În deosebite puncte ale îndepărtatului orizont, se observă formarea de valuri de antisemitism. Ele sunt încă răzleţe şi slabe; dar, prin suflul zvâcnirilor jidoveşti care izbucnesc din toate părţile, ele or să crească, îşi vor iuţi mersul şi vor fi poate uriaşe, când, cu crestele spumegânde încordate spre cer, îşi vor sparge furia pe malurile unde Israel a crezut că poate zidi cetăţi neînvinse.
Antisemitismul e oare provocat de cauze superficiale şi vremelnice, sau de pricini durabile şi profunde? Trebuie socotiţi jidanii ca responsabili în mare parte pentru năpasta mondială de după război? La asemenea întrebări se poate răspunde numai cu fapte riguros constatate, cu comparaţii deduse logic.
Trebuie să mărturisim că primejdia evreiască ce se înfăţişa prin atâtea simptome şi atâtea fapte, n-a fost cu adevărat descoperită marelui public, decât atunci când a apărut traducerea unui fragment dintr-o carte rusească înregistrată la British Museum în August 1906, şi care purta titlul: «Cel Mare în cel Mic şi Anticristul ca o posibilitate politică imediată». (Notele unui ortodox; ediţia a II-a corectată şi adăugită. Tzarskoie – Selo, 1905).
Această traducere a fost editată în decembrie 1919, la «Eyre & Spottiswoode» şi fu întitulată: «The Jewish Perii; Protocols of the Learned Elders of Sion». (Pericolul jidovesc; Protocoalele înţelepţilor bătrâni ai Sionului). Ar fi rămas multă vreme necunoscută în Anglia, dacă unui redactor de la «Times» nu i-ar fi venit în gând să scrie despre ea un articol, făcându-i o dare de seamă destul de amănunţită şi care se poate cuprinde într-o întrebare neliniştitoare: Dacă această carte este înfăţişarea adevărului, atunci n-am scăpat noi oare de o pace nemţească decât pentru a suferi urmările unei păci jidăneşti?
În vreme ce la Londra apărea o traducere englezească a «Protocoalelor», în acelaşi timp o traducere germană era publicată la Charlottenberg (Berlin), de către dl. Gottfried zur Beek: «Die Geheimnisse der Weissen von Zion» (Tainele Înţelepţilor Sionului) şi se răspândi destul de repede atât în Germania, cât şi în Austria.
Abia atrăsese luarea aminte articolul din «Times» asupra primejdiei jidoveşti, şi îndată cărticica dispăru din comerţ, iar, lucru ciudat, d-nii Eyre & Spottiswoode au declarat că nu vor mai scoate o nouă ediţie. Dar, aşteptând ca prin îngrijirea unei asociaţii naţionaliste, «The Britons», să se publice o nouă ediţie englezească, «The Morning Post», publică, sub titlul «The Cause of World Unrest» (cauza neorânduielilor din lume), un şir de articole aspre, bazate pe textele Protocoalelor şi pe documente descoperite mai târziu, prin care dovedea că jidanii sunt vinovaţi de starea bolnăvicioasă a lumii, care prelungeşte neajunsurile politice şi financiare izvorâte din război.
În Statele Unite a fost editată, la d-nii Small, Maynard & C-ie, Boston, o altă traducere intitulata «The Protocols and World Revolution» (Protocoalele şi Revoluţia mondială). O traducere poloneză a apărut încă din 1920. în Franţa câteva dări de seamă, însoţite de citate din cartea lui Sergiu Nilus, au fost publicate în «Le Correspondent», în «LaVieille France», în «L’Action Francaise» şi în «L’Opinion». O primă traducere a lor a fost publicată în «La Libre Parole», dar numai în septembrie 1920 şi la începutul anului 1921 au apărut ediţia cu prefaţă a Monseniorului Joulin şi aceea din «Vieille France» precedată şi urmată de comentarii.
Asupra deosebitelor ediţii apărute în Rusia, e greu să se stabilească ceva sigur. Se pare că cea dintâi, datorata profesorului Sergiu Nilus, a apărut în 1902, dar probabil a fost cumpărată ori confiscată, căci exemplarele nu i se mai găsesc.
A fost oare reeditată în 1903? Lucrul e cu putinţă, dar, cea dintâi de la care se cunoaşte textul, e aceea din 1905, care se găseşte în catalogul lui British Museum.
Scriitorul rus C. Butmi publică şi el o traducere a lor, în 1907, în colaborare cu fratele său A. L. Butmi, sub titlul: «Duşmanul neamului omenesc». Tipărită de Instituţia surdo-muţilor din Petersburg, cartea era dedicată «Uniunii poporului rus», asociaţie patriotică pentru apărarea împotriva jidanilor şi a societăţilor secrete, atât de răspândite în împărăţia Ţarului.
Lucrarea lui Sergiu Nilus avu noi ediţii în 1911, 1912, 1917 şi 1920. Traducerea americană a fost făcută după ediţia din 1911, tipărită la mânăstirea Sfântul Sergiu. Cât despre cea din 1912, ea nu e amintită nici în prefaţa Monseniorului Jouin, nici în acelea ale ediţiilor germană şi americană; dar noi am avut-o în mâinile noastre. Ediţia din 1917 a fost aproape în întregime distrusă de bolşevici. Cât despre cea din 1920, ea a fost tipărită la Berlin. Traducerea Protocoalelor e reprodusă în această din urmă ediţie subtitlul de «Raza de lumină» şi editorul-redactor, Petru Schabelski Bork, a însoţit-o de comentarii cu privire la Revoluţia rusească, unde sunt aspru judecate actele ministrului Cernov şi ale lui Kerensky, „care, aşezat la conducerea Rusiei timp de şase luni, a înşelat şi a trădat patria prin actele sale” (V. «Protocoalele», Mgr. Jouin, p.148). Sergiu Nilus declară în introducerea ediţiei din 1917, că filele care conţineau extrasele acestor procese verbale (redactate în franţuzeşte, căci numeroşi sionişti nu cunoşteau limba ebraică), i-au fost date în 1901 de către Alexis Nicolaevici Suşotin, mareşal al nobilimii din Chern. Aceste file au fost încredinţate şi lui C. Butmi, al doilea traducător al lor.
Cum le-a obţinut însă A. Nicolaevici? Două zvonuri circulă relativ la aceasta: fie că au fost copiate de către o femeie, soţie sau amantă a unuia dintre iniţiaţii care le-au redactat şi care femeie a crezut că e de datoria ei să transmită aceste copii unui creştin care ar fi în stare să-şi pună la adăpost coreligionarii de asemenea uneltiri ascunse şi ameninţătoare; fie că au fost scoase dintr-o casă de fier, pe care o păstrau sioniştii într-unul din oraşele Alsaciei. Dar probabil nici una dintre aceste două ipoteze nu este adevărată, deoarece posesorii filelor au trebuit să se străduiască să apere de orice bănuială şi de orice răzbunare pe autorul sau autorii sustragerii sau ai destăinuirilor făcute.
Protocoalele sunt în număr de douăzeci şi patru. Sunt mai mult nişte învăţături şi maxime, decât procese verbale. Se pare că autorul sau autorii lor, au urmărit în primul rând să înşire în 24 lecţii doctrinele lui Israel, ţinta pe care o urmăreşte din timpurile cele mai îndepărtate şi amănuntele celui din urmă plan de bătaie pentru cucerirea puterii mondiale atunci când totul ar părea pregătit pentru a începe lupta hotărâtoare. Pentru jidani nu există alt drept decât puterea, forţa; liberalismul a nimicit la Goimi religia şi autoritatea; aurul e în mâinile lui Israel şi, prin aur, el a pus mâna pe presă şi pe opinia publică, factori consideraţi în măsură să comande guvernelor în statele democratizate.
Societăţile francmasonilor sunt conduse de jidani, care le îndrumă faptele şi propaganda.
Popoarele creştine vor fi într-o bună zi atât de dezbinate încât vor cere un supra-guvernământ universal, deja constituit de ei. Războaie răzleţe şi apoi unul, al lumii întregi, pe care îl va şti dezlănţui Israel, îi vor grăbi domnia. Autocraţia jidovească va înlocui liberalismul statelor creştine. Toate religiile vor fi desfiinţate, afară de aceea a lui Moise.
Pentru a-şi arăta puterea, jidanii vor dobândi pământ şi vor robi prin omor şi teroare unul din popoarele Europei. Un impozit progresiv pe capital şi împrumuturi de stat, va sfârşi prin a ruina pe creştinii pe care o învăţătură atee îi va fi sălbăticit; şi ceasul, atât de mult aşteptat, va suna. Regele jidanilor, întruchiparea sorţii, va domni asupra omenirii îmblânzite.
Aceasta e, în câteva cuvinte, ideea de căpetenie a «Protocoalelor». E bine să ne gândim asupra deosebitelor capitole, să le comparăm textul cu alte documente de origine ebraică şi să cercetăm în ce măsură au fost înfăptuite, în timpul războiului şi de la el încoace, faptele prevăzute şi întâmplările proorocite.
Al treilea capitol al acestor lecţii ale înţelepţilor lui Israel, cuprinde o aluzie la Şarpele care simbolizează mersul progresiv al lui Israel, către stăpânirea lumii.
Sergiu Nilus, în epilogul cărţii sale, pe care traducerile americană şi germană nu l-au reprodus, ne povesteşte amănunte ciudate despre acest simbol al puterii jidoveşti, pentru totdeauna învingătoare, după ce se va fi încolăcit în jurul Statelor europene. După tradiţiile iudaice, această proorocire ar data încă de pe vremea lui Solomon. El pătrunde în inima tuturor naţiunilor, pentru a le corupe, a le nimici; şi fiind o parte din Sion, el trebuie să se reîntoarcă acolo, după ce îşi va fi îndeplinit şirul cuceririlor sale.
Sioniştii au făcut de mult harta pe care e trasat drumul târâtoarei şi pe această hartă sunt însemnate punctele de căpetenie străbătute şi cele care au mai rămas a fi atinse. Cea dintâi cucerire a şarpelui e Grecia, pe vremea lui Pericle, în anul 429 înainte de Cristos; la Roma capul şarpelui pătrunse sub domnia lui August, puţin înainte de naşterea lui Iisus Cristos; Madridul îi văzu apariţia sub Carol Quintul; Parisul, la sfârşitul domnieilui Ludovic XIV; Londra la căderea lui Napoleon; Berlinul în 1871, după apoteoza tratatului de la Versailles; Petersburgul în 1881.
E important de ştiut că toate statele peste care şi-a lăsat şarpele dâra de bale, au fost zguduite până în temelii de crize politice şi sociale. Traseul indică, cele din urmă cuceriri de făcut: Moscova, Kiev, Odesa, Bucureşti, Constantinopol şi în sfârşit Ierusalimul, punctul de plecare şi punctul terminal al fatalului itinerar.
Analizând „Protocoalele”, ţinându-ne departe de comentariile editorilor şi de toate polemicile pricinuite de publicarea lor, se deosebesc în ele trei lucruri de căpetenie, adesea îmbinate:
1. O critică filosofică a principiilor liberale şi o slăvire a regimului autocratic;
2. Expunerea pianului de luptă pregătit cu metodă, pentru asigurarea dominaţiei mondiale a evreilor;
3. Priviri profetice asupra înfăptuirii apropiate a părţilor mai însemnate ale acestui plan.
Studiind în ale sale «Lundis» opera lui Joseph de Maistre «Considerations sur la France» (Consideraţii asupra Franţei), criticul Sainte-Beuve şi-a exprimat următoarea părere: „Impresia pe care a făcut-o această carte s-a afirmat douăzeci de ani mai târziu, atunci când împrejurările i-au adeverit punctele de căpetenie”.
«Protocoalele» au o trăsătură comună cu «Consideraţiile asupra Franţei»: însuşirea lor profetică. Poate, în scurt timp, se va formula asupra lor o apreciere identică cu aceea alui Sainte-Beuve.
Roger Lambelin (Traducătorul în limba franceză al «Protocoalelor înţelepţilor Sionului»).
TEXTUL PROPRIUZIS AL CELOR 24 DE PROTOCOALE ALE MARILOR MAEŞTRI FRANCMASONI:
Citește mai departe:Protocoalele inteleptilor sionului
