Pentru a fi în trend, ne aducem și noi o contribuție neprețuită la descoperirea adevărurilor Revoluției din 1989 cu nimic altceva decât răspunsul la întrebarea care macină de peste 20 de ani toate mințile febrile ale românilor: a fost sau n-a fost? Ei, bine răspunsul este…
„Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!” este o propoziție consacrată pentru orizontul politic al majoritățăii românilor, totuși mai atenți la punga și pântecele lor decât la concepțiile etalate voluminos de Alina Pipidi. Dar să auzi asta din gura unui “revoluționar vasluian” cu acte în regulă (câți dintre ăștia și-or merita numele de „revoluționar”…) este cu totul altceva.
“Revoluționarii” vasluieni și-au câștigat dreptul să se întâlnească în grupuri mai mari de trei persoane într-una dintre zilele săptămânii, dimineața, la sediul asociației lor de la etajul 4 al Palatului Administrativ din Vaslui. O ușă mai departe e biroul asociației răniților și urmașilor de eroi, dar aici e asociația celor din 22. Fiecare cu revoluția lor. Deci a fost.
Problemele lor actuale sunt legate de drepturi, credite și bănci, și altele, și mai revoltătoare cu guvernele care vor să le ia drepturile și avantajele câștigate nu în Revoluție, dar de pe urma ei. De parcă nu ar fi fost. Pentru astea sunt pregătiți oricând să iasă în stradă, cu condiția să fie mai mulți și să nu fie prea frig.
Nici nu mai știu cum au putut atunci, în 1989, când iarna era și mai grea și ar mărturisi, da’ nu vor și nu pot, că fără băutură așa ceva nu ar fi fost posibil. Dar a fost.
Camera nu a trecut prin nicio revoluție. Deci n-a fost. Mobilierul e de dinainte de Revoluție, cu mult înainte. În cămăruță se întâlnesc revoluționari fără această profesie, dar cu altele: ingineri, profesori, maiștri, muncitori. Toți își pun practicarea acestor profesii la timpul trecut: am fost. După aia a venit Revoluția. Deci a fost.
Revoluționarul de la masă, cu oarecare funcție în organizație, este și cel mai nostalgic, dar, culmea!, nu după Revoluție, ci după perioada dinainte de… Găsește argumente zdrobitoare pentru fiecare: toată lumea avea locuri de muncă, te lua de pe stradă ca să te trimită la serviciu, erau bani, oamenii trăiau mai bine… Vă sunt măcar bine cunoscute, dacă nu chiar apreciabile sau foarte dragi. Dacă se gândesc mai bine, nu găsesc decât chestia cu libertatea de a vorbi în defavoarea regimului de atunci, pe care însă o valorizează din plin astăzi în ceea ce privește regimul actual.
Pentru o clipă ai senzația că te găsești într-un grup clasic de nonstalgici ai comunismului. Doar că imediat vin niște povești ale “crimelor comunismului”. Aici încă se mai vehiculează poveștile marca propagandiștilor de la Europa Liberă sau Vocea Americii, cele cu robinetele de aur, gagicile lui Nicu și opulența în care trăia familia. Dacă le spui că în aceeași opulență descrisă pe atunci trăiesc azi mii de nomenclaturiști ai noului regim, tot pe spatele poporului, cum s-ar spune, îi destabilizezi total.
De altfel, le este foarte greu să mai apere cuceririle Revoluției astăzi. Așa că forțăm stângaci momentul adevărului: „Dacă mâine ar fi Revoluția, cu mintea de acum, vă mai duceți?” Primim un „Nu!” hotărât. Deci a fost… o greșeală.
Revoluționarii vasluieni nu mai cred în nimic, nici măcar în venirea americanilor, care au fost înlocuiți de Moș Crăciun, de doi moși crăciuni. Deși americanii au ajuns bine la Vaslui în 2013, ba chiar s-au ancorat strașnic în pământul vasluienilor, pătrunzându-l la mare adâncime, pentru a-l exploata sălbatic, spun unii. Alții spun că nu ar fi așa, pentru că așa-i cu liberatea cuvântului: poți să spui orice, că ”americanii” își văd de treabă oricum. În orice caz, ne gândim că rușii (de care trebuia să fim ”scăpați”) nu ar fi îndrăznit probabil niciodată să exploateze o zonă din țara noastră împotriva tuturor.
Așa că istoria e plină de ironii, mai ales la Vaslui, locul în care s-a pus și se pune cel mai pregnant întrebarea «A fost sau n-a fost?».
