După arestarea, pe 6 ianuarie 2014, a fostului prim-ministru Adrian Năstase, această fotografie și mesaj au fost larg răspândite pe rețeaua de socializare Facebook.
Adrian Năstase s-a întors după-gratii, acolo unde îi este locul și unde ar trebui să fie însoțit de sute dintre colaboratorii, amicii și adversarii săi politici, pentru care jaful e singura și adevărata ideologie, iar disimularea și înșelăciunea modul de acțiune.
Adrian Nastase a fost condamnat pentru corupție pură, luare de mită în formă continuată. Altfel spus, Năstase fura și nu se mai putea sătura.
Acesta, fie că vor să admită sau nu, este mai mult decât un verdict anume, ci o condamnare a unei întregi categorii de indivizi care și-au asumat acest domeniu, cel mai important dintre toate, politica.
Cei care condamnă acest verdict se pun de-a curmezișul însăși funcționării normale a unei societății, oricare, în care justiția trebuie să-și joace rolul menit. Cei care se entuziasmează față de această condamnare dovedesc o sigură naivitate, pentru că acest verdict nu poate însemna mare lucru dacă nu este urmat de altele în cazuri precum cele ale lui Relu Fenechiu, Tudor Chiuariu, Dan Voiculescu sau Liviu Dragnea și mulți, atât de mulți alții.
Prin însăși mecanismele care i-au fost lăsate la îndemână, justiția românească în 2014 nu poate fi decât selectivă și departe de ideea de dreptate, în toate consecințele sale. Asta este adevărat și așa va rămâne. Dacă ar fi să se facă dreptate, ”politica democratică” a partidelor s-ar mai practica doar în pușcărie.
Adrian Năstase este înfrânt de propriile sale fapte și nu va mai mâna în luptă ”eroic” hoardele de șpăgari și delapidatori. Sistemul care l-a creat și promovat merge însă mai departe. Năstase este un exemplu, este adevărat, dar e doar un exemplu și atât. Și poate că mai mult decât să se lipsească de corupția generalizată, sistemul are nevoie de un asemenea exemplu tocmai pentru a putea continua. Corupția nu este un fenomen izolat, cum este această condamnare, ci rațiunea de a fi a unei întregi categorii de indivizi care public și declarativ practică politica, spre binele general, iar în particular se spetesc la această ”înaltă școală” a extragerii beneficiilor particulare prin orice mijloace în acest haos controlat numit ”democrație”.
