„Din păcate, Europa de mâine va aparține arabilor și țiganilor. De aceea considerăm că cea mai gravă crimă făcută împotriva europenilor de baștină și a culturii europene este deschiderea largă a porților Europei hoardelor barbare și hămesite de foame din Asia și Africa, hoarde care vor transforma Europa creștină, civilizată și prosperă de astăzi în Euro-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii noștri vor putea, probabil, supraviețui pentru câteva generații în “rezervații”. Iar noi, europenii de rând, stăm cu brațele încrucișate și ne văicărim de toate ticăloșiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Așa încât ne merităm soarta, spre rușinea noastră, a tuturor!”
Vlad Mixich: Prin urmare se schimbă în bine mersul istoriei?
Neagu Djuvara: Dacă modelul este Imperiul Roman spre sfârșit, când nu existau războaie decât la periferie, într-adevăr semănăm cu acesta. Dar ce mă îngrijorează pe mine este că am intrat deja într-un nou Ev Mediu. Adică, moare definitiv civilizația occidentală. Încet, dar sigur.
– Care sunt simptomele?
– Simptomele le simțim deja demult, printr-o dezordine morală care nu a existat niciodată. Vă dau un singur exemplu: tineretul care se revoltă astăzi nu are absolut niciun ideal. Nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să dărâme. Asta înseamnă că s-a stricat ceva. Tineretul, care în general trebuie considerat ca purtător de idealuri viitoare, chiar greșite, așa cum a fost cu comunismul, astăzi nu mai are niciun ideal…
Al doilea simptom nevăzut până acum: bizareria cu marea cotitură în artă și gândire (care în general se petrece cu zeci sau sute de ani după ce a căzut un imperiu) în civilizația occidentală a început între 1905-1913, deci înainte de ivirea imperialismului american. De exemplu, în sculptură, Brâncuși al nostru rupe complet tradiția care merge de la Michelangelo la Rodin. La fel în muzică, unde dodecafonia, școala de la Viena și Bela Bartok, toate sunt complet în ruptură cu marea muzică de la Monteverdi și până la Debussy. În toate domeniile artei și gândirii avem un viraj brutal la începutul veacului 20. Acesta ar fi semnul că începem un nou Ev Mediu.
Asta înseamnă că hegemonia americană, care asigura un fel de pace mondială, nu va dura cinci secole precum imperiul roman, ci probabil doar o sută de ani. Gândiți-vă că doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metișă. Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Adică nu mai fac copii, nu mai au nicio ambiție. De zeci de ani. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de prolifici, vin să-l umple.
– Și idealul Uniunii Europene?
– Tinerii nu prea știu ce este idealul european. Tinerii nu întrevăd ce poate să fie o Europă Unită. Nici eu nu o văd unită deloc, nu o văd cu un guvern și un președinte. Mai cu seamă dacă intră și Turcia, atunci Europa avortează.
– Sunteți foarte pesimist. Atunci ce viitor are civilizația europeană care a dominat lumea vreme de câteva secole?
– Tocmai de aceea este menită să dispară. Asta este o lege universală. Când ai avut atâta splendoare de creativitate în știință și artă, precum și putere economică și politică ca să te întinzi pe întregul glob terestru, trebuie să plătești prin dispariție.
– Va dispărea și România, împreună cu civilizația europeană?
– Bineînțeles. Dacă noi am intrat atât de târziu într-o horă care se strică, ne stricăm împreună cu ea. Asta e clar.
– Trebuia să nu intrăm în hora asta? Avem vreo șansă de scăpare?
– Nu, niciuna. Dimpotrivă. Puținul de creativitate care ne rămâne îl vom dezvolta tot în sânul Europei. De cele mai multe ori, încă din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate. Este ca un fel de blestem asupra acestei țări. Începând de la Cantemir, până la Eliade și Cioran, toți s-au remarcat în străinătate.
– În astfel de condiții, de ce să mai rămână tinerii români în țară?
– Tocmai, nu numai că îi sfătuiesc să stea aici, dar îi rog pe cei care sunt stabiliți deja în străinătate să se întoarcă, în măsura posibilului, pentru a crea o nouă elită intelectuală, care s-o înlocuiască pe cea de-acuma.
– De ce s-ar întoarce într-o barcă a cărei scufundare tocmai ați descris-o?
– Dar barca noastră nu se duce mai la fund decât restul Europei, așa că mai bine să se scufunde cu barca noastră decât cu cea germană sau franceză…
– Ce ați făcut pe 1 Decembrie, de ziua națională a României?
– Am dat interviuri zicând un lucru care supără pe mai toată lumea: că nu sunt de acord cu alegerea lui 1 Decembrie ca sărbătoare națională. În primul rând, nu este bine să modifici la fiecare schimbare de regim o sărbătoare națională. Am avut timp de aproape un veac 10 Mai, care este ziua independenței țării. Prin urmare, data intrării României în concertul european. Ca 10 Mai a coincis cu venirea prințului Carol, ceea ce i-a făcut pe acei domni din 1990 să se teamă, înțeleg. Dar, pe de altă parte, 1 Decembrie nu este data României mari. Este data când două provincii, Transilvania și Banat, au cerut să intre în Regatul României. Cu două zile înainte ceruse Bucovina. Cu șase zile înainte ceruse Basarabia. Și toate patru au fost acceptate de șeful statului, adică de Regele Ferdinand, la 24 Decembrie. Deci data când s-a născut România Mare este 24 Decembrie, nu 1 Decembrie!
Pe de altă parte, mai există un motiv foarte practic. O sărbătoare națională e bine să fie ținută într-un anotimp cu soare, în care vremea să te îndemne la bucurie, oamenii să poată dansa în stradă. Ce te faci la 1 Decembrie, când se văd aburii vorbitorilor ieșind din gură și când bieții ostași îngheață?
– V-ați întors în România după 45 de ani de exil, în februarie 1990. Ați scris că în primele zile petrecute la București v-ați tot întrebat: „Ce cauți aici, Neagule?”. Ați aflat răspunsul la întrebare?
– Culmea este că risc să îmi pun întrebarea și după 19 ani. Din când în când îmi pun încă întrebarea asta și astăzi. Dar constatând cu câtă căldură sunt primit de tineret, consider că nu m-am întors degeaba în țară.
Când am întocmit această mică lucrare făcută în grabă și sub îndemnul altora, căci nu am avut personal intenția să scriu ‹Scurtă istorie a românilor povestită celor tineri›, ea s-a vândut în 39.000 de exemplare. Iar când m-am oprit la o farmacie, un domn foarte amabil mi-a spus: „Mă iertați că mă adresez Dumneavoastră, dar doream să vă mulțumesc. Am o fiică la liceu care avea o totală inapetență pentru istorie; i-am cumpărat cartea Dumneavoastră și de atunci e pasionată de istorie”. Acestea sunt lucruri care mă bucură și îmi dau seama că, totuși, nu am venit degeaba în România.
– Sunteți patriot?
– Patriot? Ascultă (pufnește furios). Nu merit să-mi fie pusă o asemenea întrebare. Se întorcea cineva care nu e patriot? Soția mea, care e franțuzoaică, când a văzut ce fac în România a spus: Trebuie să ai patriotismul bine înșurubat în cap ca să suporți să trăiești acolo.
– De 19 ani tot suportați. Mai suportați mult?
– Păi da. Voi suporta până la moarte, asta e clar. Vreau să fiu înmormântat aici. Dar mi-aș dori să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm cu poveștile acelea cu înmormantări complicate, cu alaiuri și cu discursuri.
Din păcate (și în context expresia este cu adevărat potrivită), Europa de mâine va aparține arabilor și tiganilor. De aceea considerăm că cea mai gravă crimă făcuta împotriva europenilor de baștină și a culturii europene este deschiderea largă a porților Europei hoardelor barbare și hămesite de foame din Asia și Africa, hoarde care vor transforma Europa creștină, civilizată și prosperă de astăzi în Euro-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii noștri vor putea, probabil, supraviețui pentru câteva generații în rezervații…
Iar noi, europenii de rând, stăm cu brațele încrucișate și ne văicărim de toate ticăloșiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Așa încât ne merităm soarta, spre rușinea noastră, a tuturor!
Preluare: hotnews.ro / Autor: Vlad Mixich
