O analiză a Institutului pentru Dezvoltare Durabilă şi Relaţii Internaţionale (IDDRI) cu sediul la Paris arată clar faptul că exploatarea gazelor de şist pe scară largă nu ar schimba situaţia energetică a Europei, statele europene rămânând dependente de importurile de gaze şi petrol. O soluţie ar reprezenta-o dezvoltarea politicilor de eficienţă energetică şi de inovare, spre care însă instituțiile europene se concentrează prea puțin.
Uniunea Europeană importă mai bine de jumătate din energia pe care o consumă (54% în 2010), potrivit datelor Eurostat, iar exploatarea gazelor de şist este privită drept o soluţie spre reducerea dependenţei de importurile de gaze şi petrol. Analiza IDDRI combate însă această teorie aducând ca argument situaţia de fapt înregistrată în Statele Unite ale Americii.
„Aceste hidrocarburi neconvenţionale sunt la originea unei revoluţii energetice în SUA şi numeroase companii vizează rezervele potenţiale ale subsolului european, mai ales în Franţa“. Totuşi, „avantajele economice pentru Statele Unite sunt mult mai restrânse decât se crede“ – Thomas Spencer, director de program în cadrul IDDRI şi coautor al studiului economic. Analiza arată că impactul economic din SUA este „foarte local“ – fiind limitat la câteva state, precum Dakota de Nord sau Virginia de Vest, şi „sectorial“ – pentru că de scăderea preţului gazelor au beneficiat întreprinderi petrochimice şi producători de îngrăşăminte, reprezentând în total 1,2% din PIB-ul american, astfel că nu explică reluarea creşterii economice.
Analiza a fost prezentată la Bruxelles, în contextul în care Comisia Europeană (CE) şi-a prezentat în ianuarie 2014 obiectivele privind politica economică până în 2030, fixând ca singur obiectiv obligatoriu reducerea emisiilor cu 40% până în 2030, în vreme ce un alt obiectiv a privit energia regenerabilă. Planurile CE ar da statelor membre mai multă libertate să decidă asupra modului în care duc la îndeplinire obiectivele privind reducerea emisiilor de gaze, de exemplu, să construiască centrale nucleare fără cărbuni sau să depoziteze aceste emisii în siguranţă în subteran. În acelaşi timp, recomandarea CE este însoţită de o comunicare care analizează oportunităţile şi provocările pentru utilizarea fracturării hidraulice în scopul extragerii hidrocarburilor.
Membrii Parlamentului European au votat însă în favoarea a trei obiective energetice şi climatice pentru 2030, ce vizează reducerea emisiilor de gaze, ameliorarea eficienţei în domeniul energiei şi determinarea statelor membre să sporească volumul energiei regenerabile folosite, respingând astfel un plan al Comisiei pentru numai un singur obiectiv obligatoriu.
Studiul subliniază că în Europa există o mare incertitudine cu privire la rezervele potenţiale de gaze de şist, însă se sugerează că aceste hidrocarburi ar putea acoperi, în medie, între 3 şi 10% din cererea de energie la orizontul anilor 2030-2035. Această perspectivă nu schimbă însă situaţia în ceea ce priveşte politica energetică a Europei, întrucât aceasta va rămâne un importator de „energie scumpă“, mai ales de petrol şi gaze. Europa trebuie mai degrabă să dezvolte politici de eficienţă energetică şi de inovare, este concluzia logică obligatorie.
