Într-o singură zi, dar, mai mult, într-o singură oră și o singură emisiune de televiziune, mi-a fost dat să ascult cum… se gândește în România astăzi și mai ales să pot observa cât de mare este măsura în care unii sunt tributari unui anumit mod de a se raporta la lume. Prin ”interpretul” american.
Unde să mai pui că se petrece chiar în ziua în care președintele Rusiei, Vladimir Putin, își ținuse discursul în care încerca să explice lumii, „comunității internaționale”, ce s-a întâmplat în Crimeea, din perspectiva Rusiei.
Cum a decurs această emisiune. Este vorba despre Newsroom, de pe Realitatea TV.
După știrea legată de discursul lui Vladimir Putin, care nu putea face altceva decât să „încerce să justifice o agresiune”, în ciuda tuturor eforturilor explicative ale omului, au urmat pozițiile occidentale și îndeosebi cea a secretarului de stat american. Mă gândeam că trebuie să fie o performanță să rezumi un discurs de 40 de minute în doar câteva cuvinte, cu pretenția de a fi depășit subiectul. Dar expunerea declaraților demnitarului american a măsurat cel puțin tot atât timp, deși a fost o intervenție de maxim cinci minute. Presa românească însă nu mai poate avea de mult pretenții de imparțialitate în mod serios.
Urmează Liviu Voinea, ministul Bugetului, care ne vorbește extrem de competent: „La ultimul consiliu ECOFIN la care am participat am fost puţin surprins de atitudinea de tip sticks and carrots a Comisiei Europene (…) Am spus acolo că democraţia, după părerea mea, nu este o grădină în care cresc morcovi”. O grădină în care cresc morcovi?! Dar ministrul ”nostru” își dă totuși seama unde se află și în ce limbă vorbește și realizează, în plus, că traducerea gândirii sale în limba română nu e adecvată și lămuritoare pentru auditoriu. El completează: „Mă rog, în engleză sună mai bine”, după care continuă: „Democracy is not a garden to harvest carrots. Democracy is not a forest to take sticks out of it”.
Următoarea știre este legată de un alt ministru, Ioana Petrescu, de la Finanțe, care ne mărturisește un vis, o mai rară experiență pe tărâmurile României. Dar ministra ”noastră” vorbește despre ”visul american”, ”american dream” și adaugă: „’Yes, we can’ se aplică și aici, la noi în țară”.
Asta pentru ca prezentatoarea aceleiași emisiunii să spună, vorbind despre temperaturile zilei: „in real life, cum se spune”. Cum se spune?! Cine spune?!
Într-adevăr, în aceste condiții orice pretenție de obiectivitate nu poate decât să dispară, nu numai față de pozițiile Rusiei, dar față de orice ar sta în calea intereselor americane, în general. Nu poate fi decât o constatare logică în țara în care miniștri gândesc în ”americană” și le este greu să traducă în limba țării, mai mult, cu miniștri care au vise americane și cu o opinie publică care „in real life, cum se spune” este modelată exclusiv de acești politicieni și această presă.
Ce se întâmplă astăzi în România este cu mult peste visul celui mai înalt propagandist sovietic. Aproape un întreg popor care a adoptat nu numai un mod de gândire dincolo de care nu se mai găsește nimic care să îl individualizeze, dar care, în pofida intereselor sale, necontenit afectate, mărșăluiește inconștient în ritmurile unei propagande aproape atotcuprinzătoare.