Protestele disperate şi tragice din ultimile zile din Spania sunt cauzate de situaţia dificilă şi groaznică de aici. Sute de spanioli îşi pierd locuinţele, nemaifiind capabili să îşi achite creditele ipotecare, rata şomajului a crescut alarmant în ultimii ani, iar impozitările au crescut insuportabil an de an. Cei mai mulţi dintre spanioli nu văd o ieşire din această situaţie cumplită. Iată că democraţia spaniolă, după 40 de ani, dă semne de mari slăbiciuni, dovedindu-se foarte fragilă. În ciuda tuturor intemperiilor, a vremii ostile, celor mai mulţi oameni nu le-a rămas decât să iasă zilnic în stradă, în Madrid, Valencia sau Barcelona, pentru a se face văzuţi şi auziţi, cerând echitate socială, locuri de muncă, siguranţă pentru ziua de mâine. Domină haosul şi neputinţa, pagubele economice ating cifre înfricoşătoare, iar TVA-ul creşte ameţitor fiindcă nimeni nu face nimic. Bruxelles-ul insistă pentru privatizarea mai multor companii cu mari pierderi pentru a diminua datoriile. Guvernul este presat să impună noi taxe, să reducă ajutoarele sociale şi salariile din sectorul public.
După cum ştim, situaţia românilor împărţiţi în comunităţi şi regiuni autonome este dezastruoasă. Românii de aici, indiferent de regiunea în care locuiesc, au foarte mult de suferit. Cu toate că numărul românilor din Spania a scăzut considerabil, rămâne totuşi cea mai numeroasă comunitate de străini de aici. Suntem o comunitate care s-a integrat bine în ţara de adopţie în ciuda tuturor problemelor şi obstacolelor. Politica românească pentru imagine şi corecta percepeţie a noastră este dezastruoasă şi a făcut ca noi, majoritatea românilor, să fim arătaţi cu degetul şi nu puţini alungaţi, izolaţi, expulzaţi, blamaţi, consideraţi cetăţeni de mâna a doua. Cei mai mulţi dintre rezidenţii români se află în căutarea cu disperare a unui loc de muncă, dar unde să munceşti, cine să te accepte, deşi românii sunt foarte pricepuţi şi buni muncitori, acceptă şi salarii mai mici. Cei mai mulţi sunt dezamăgiţi şi îngrijoraţi şi de soarta familiei, a copiilor. Sunt numeroşi tineri români care au terminat o facultate dar se află şi ei în căutatea unui loc de muncă. Sunt familii care au copiii mari la şcoală, fără niciun venit, în pragul disperării. O situaţie complicată, fără ieşire… Numeroşi oameni au luat a doua oară viaţa de la capăt aici, pentru un trai mai bun şi acum au pierdut tot. Este dramatic: peste tot suferinţă, durere, temeri, neputinţă… În ce colţ al lumii să plece spre a le fi puţin mai bine, fiindcă acasă ar muri efectiv de foame.
Reformele sanitare din ultimul timp au impus taxe suplimentare pentru vizita la medic, reţetele trebuie plătite la costuri mai mari, alimentele şi utilităţile se scumpesc… Unii preferă să se întorcă acasă, dacă au un minim cheag, o bucată de pământ, sau o meserie sigură, dar cei mai mulţi rămân aici sau merg în alte direcţii, spre ţări în care discriminarea a atins cote incredibile, de pildă Anglia şi Germania… Şi ne întrebăm: ce fel de cetăţeni europeni să ne considerăm? Sunt numeroşi românii patrioţi, chiar dornici să facă ceva pentru schimbarea imaginii atât de deformată. Suntem un popor cu o istorie veche de mii de ani, cu o ţară încă atât de bogată prin ceea ce ne-a dat Natura şi Dujmnezeu, iar noi, cetăţenii din prezent, fără niciun viitor.
Este dezolant; să fii arătat, privit de către străini drept căpşunari şi răufamaţi. Dar contribuim cu miliarde de euro la PIB-ul României. Avem taxele consulare cele mai mari şi mă întreb pentru ce plătim astfel de sume în loc să fie eliminate definitiv?
Imaginea noastră este imaginea creată din interiorul ţării, de către clasa politică, indiferent de culoare, şi care nici pe departe nu reprezintă interesele cetăţeanului şi drepturile sale. Cele mai multe voci afirmă, sfidându-ne: „Dă-i în colo de străini…!” Ajutoarele sociale simbolice acordate de stat nu ajută cu nimic într-o situaţie atât de încordată, fără ieşire. Diaspora întodeauna a fost privită ca o molimă, dar este „importantă” în alegeri pentru obţinerea voturilor.
Românii din Spania s-au trezit peste noapte în stradă, fără loc de muncă, în imposibilitatea de a-şi plăti creditele la bănci accesate în anii de aparentă abundenţă, pentru a-şi achiziţiona maşini şi apartamente. Toţi sunt îngenunchiaţi împreună cu spaniolii şi nu puţini aleg să se sinucidă. Cei mai mulţi dintre spanioli nu văd o cale rapidă de ieşire din marasmul crizei. Sistemul politic şi social este fragil, bolnav, agonic, iar politica Partidului Popular nu a avut în ultimul timp în vedere reforme esenţiale pentru funcţionarea şi stabilitatea statului.
Rămâne doar speranţa într-un viitor mai bun pentru noi, românii care am ales să plecăm şi să supravieţuim în ţări străine, acasă fiind lipsiţi de orice perspectivă.
Preluare: ziarulnatiunea.ro
