Vladimir Putin, un cruciat creștin?

0
Vladimir Putin steagul Rusiei

În alocuţiunea sa de la Kremlin, menită să justifice anexarea Crimeei de către Rusia, Vladimir Putin  a vorbit, înainte de a trece în revistă bătăliile în care sângele rusesc a fost vărsat pe solul Crimeei, despre o mai veche şi mai profundă legătură.

Crimeea, a spus Putin, „este locul vechiului Chersones, unde a fost botezat prinţul Vladimir. Gestul său, plin de încărcătură spirituală, de a adopta Ortodoxia a predeterminat întregul fundament  al culturii, civilizaţiei şi valorilor umane care unesc popoarele Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei“.

Rusia este o ţară creştină, a spus Putin. Această cuvântare aminteşte de cea din decembrie, când fostul şef al KGB-ului a vorbit de o Rusie care se opune Vestului decadent: „Multe ţări euro-atlantice s-au îndepărtat de rădăcinile lor, inclusiv de valorile creştine. Sunt urmate politici care pun pe acelaşi plan o familie cu mai mulţi copii şi un parteneriat între persoane de acelaşi sex, credinţa în Dumnezeu şi credinţa în Satana. Aceasta este calea spre degradare“.

Aţi auzit în ultimul timp vreun lider occidental, să spunem pe Barack Obama, vorbind în felul acesta?

Condamnându-i pe „bolşevicii“ care au cedat Crimeea Ucrainei, Putin a declarat: „Să-i judece Dumnezeu“. Ce se întâmplă de fapt?  După moartea marxism-leninismului, Putin consideră că o nouă luptă ideologică este în curs de desfăşurare, o luptă între un Occident depravat, condus de Statele Unite, şi o lume tradiţionalistă, pe care Rusia s-ar simţi mândră s-o conducă. În noul  război dintre credinţe, spune Putin, Rusia se află de partea lui Dumnezeu, iar Vestul este Gomora.

Liderii occidentali care compară anexarea de către Putin a Crimeei cu Austria şi Anschluss-ul lui Hitler, care îl privesc ca pe nimic altceva decât un „nenorocit de kaghebist“, care îl numesc „presupusul  hoţ, mincinos şi ucigaş care conduce Rusia“, aşa cum a făcut Holman Jenkins în «Wall Street Journal», cred că pretenţiile lui Putin de a se situa la un nivel moral mai înalt sunt  pură blasfemie.

Dar Vladimir Putin ştie exact ce face, iar noile sale declaraţii se înscriu într-o lungă tradiţie. Fostul comunist, Whittaker Chambers, care l-a denunţat pe Alger Hiss ca spion sovietic, scria o carte despre «Cea de-a treia Romă» când l-a surprins moartea, în 1964. Prima Romă a fost Oraşul Sfânt, lăcaş al creştinătăţii, care a căzut pradă lui Odoacru şi barbarilor lui în 476 d. Hr. A doua Romă a fost Constantinopolul,  Bizanţul (Istanbulul de astăzi), care a căzut în mâna turcilor în 1453. Oraşul care a succedat Bizanţului, a Treia Romă, ultima Romă pentru ortodocşii pe stil vechi, a fost Moscova.

Putin pretinde că Moscova este Oraşul Sfânt de astăzi şi postul de comandă al contrareformei împotriva noului păgânism. Putin se conectează la unele  dintre cele mai puternice curente mondiale. Nu numai prin sfidarea pe care o abordează faţă de ceea ce mare parte din omenire consideră a fi marşul arogant al Americii spre hegemonie mondială. Nu numai prin apărarea sa tribală a ruşilor pierduţi lăsaţi de izbelişte după dezintegrarea URSS.  Putin canalizează  repulsia mondială faţă de şi rezistenţa împotriva scursurilor unei revoluţii seculare şi sociale hedoniste provenite din Occident.

În războiul cultural pentru viitorul omenirii, Putin înfige adânc steagul rusesc în solul creştinismului tradiţional. Discursurile lui recente se fac ecoul cuvintelor Papei Ioan Paul al II-lea, a cărui «Evangelium Vitae»din 1995 condamna cu cea mai mare fermitate îmbrăţişarea  de către Occident a „culturii morţii“.

Ce înţelege Papa Ioan Paul al II-lea prin crime morale? Capitularea Vestului în faţa revoluţiei sexuale manifestate prin uşurinţa de a divorţa, promiscuitate deşănţată, pornografie, homosexualitate, feminism, avort, căsătorii între persoane de acelaşi sex, eutanasie, sinucidere asistată – înlocuirea valorilor creştine cu valorile Hollywood-ului.

Editorialista lui «Washington Post», Anne Applebaum, scrie că a rămas şocată când, aflată în Tbilisi, a auzit un avocat georgian spunând despre fostul regim pro-occidental al lui Mihail Saakaşvili: „Erau LGBT“ (colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală şi transexuală – nota trad.)

„A fost un moment când mi s-au deschis ochii“ a scris Applebaum. Teama şi scârba faţă de căsătoriile între persoane de acelaşi sex, care au atins proporţiile unei pandemii, sunt acum globale. La Paris, un milion de oameni formând Majoritatea Morală au ieşit în stradă protestând cu mânie. Masha Gessen, care scrie o carte despre Putin, afirmă că în ultimii doi ani „Rusia se transformă în liderul lumii anti-occidentale“.

Dar războiul de purtat împotriva Vestului nu trebuie să fie cu rachete.  Este un război cultural, social, moral, în care rolul Rusiei –  în cuvintele lui Putin – este de „a împiedica mişcările regresive şi cele de scufundare în întunecimea haotică precum şi o reîntoarcere la o stare primitivă“.

Să fie acesta „întunericul  haotic“ şi „condiţia primitivă“ a omenirii înainte ca Lumina să vină în lume? Autorul de faţă a fost uimit să citească în newsletter-ul din ianuarie-februarie al Consiliului Mondial pentru Familii din Rockford, Illinois, că, din cele „zece trenduri considerate a fi cele mai bune“ din lume în 2013, pe primul loc se situa faptul că „Rusia se impune ca lider pro-familie“. În 2013, Kremlinul a interzis propaganda homosexuală, reclama pentru avorturi, avorturile după 12 săptămâni de sarcină şi insultele la adresa credincioşilor.

„Pe când celelalte superputeri se îndreaptă către o viziune păgână asupra lumii“, scrie Allan Carlson, preşedintele Consiliului Mondial pentru Familii, „Rusia apără valorile iudeo-creştine. În timpul erei sovietice, la Moscova se adunau comuniştii occidentali. Anul acesta, cel de-al VII-lea Congres mondial al familiilor se va ţine la Moscova, între 10-12 septembrie“.

Va ţine Vladimir Putin principala alocuţiune? În noul Război Rece ideologic oare de ce parte se găseşte Dumnezeu acum?

Traducere de Ovidiu Hurduzeu

Patrick (“Pat”) Buchanan este una dintre cele mai respectate voci ale conservatorismului american.  A fost „senior adviser“ pentru trei preşedinţi americani (Nixon, Reagan, Ford) şi candidat la preşedenţia Statelor Unite în anul 2000. Autorul a numeroase cărţi de istorie şi critică socială.  Articolul de faţă a apărut în prestigioasa revistă «American Conservative». Pentru versiunea în engleză click aici.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.