Desfășurarea Eurovision, ediția 2014, a dovedit din nou, dacă mai era nevoie, că acest concurs muzical e politic și propagandistic. Conchita Wurst, al doilea transexual care câştigă Eurovision, este simbolul viitorului Uniunii Europene. Femeia cu barbă este emblema, efigia şi noua interpretare a viitorului Europeni democratice, societatea proiectată pentru copiii noştri, societatea multirasială, multiculturală, multisexuală. Adică exact așa cum o doresc stăpânii săi, multi, pentru a nu mai putea fi niciodată una, una care să se împotrivească lor.
După ce a primit premiul Euroviziunii, transsexualul austriac Thomas Neuwirth a încheiat cu următoarele cuvinte: „De acum nu ne mai opreşte nimeni”.
Întregul spectacol din Danemarca s-a desfăşurat sub lozinca toleranţei, iar culorile comunităţii gay au fost folosite de-a lungul întregii seri. Votul acordat acestei câștigător-câștigătoare nu a fost decât unul manipulator. Toată comunitatea europeană a dereglaților sexuali s-au unit într-unul pentru a-l vota pe acest specimen, iar regia a mers mai departe.
Lumea a devenit o găleată de lături, în care tot ce e mai mizerabil iese la suprafață. Filmele nominalizate sau premiate, la diferite categorii, la Oscarurile din 2014 sunt atinse de aceeași undă propagandistică. Un film despre un transsexual bolnav de SIDA, altul despre un muzician celebru care trăia cu şoferul său, un film din Europa, din Franţa, cu un cuplu de lesbiene. Ai spune că lumea aparține acestor categorii marginale, ca pondere, cel puțin. Și este adevărat, cel puțin în materie de vizibilitate și promovare, negrii americani extrem de săraci din ghetouri, o categorie atât de „seriosă”, nu au nicio șansă, nici emigranții săraci din ghetourile Franței, nu vor fi înfățișați vreodată atât de deschis.
Lumea e condusă, ușor, dar sigur, pe căi tainice, prin contagiune, către animalitate și bestialitate. Dacă în urmă cu câțiva zeci de ani, ideea homosexualității era doar insinuată în așa-numită „artă”, dadaistă și nihilistă, acum ea este promovată agresiv, în vreme ce „purtătorii” acestei ideei, îmbolnăviții unei societăți bolnave, s-au înmulțit exponențial.
Acum se insinuează altceva, ce se urmărește să fie promovat în viitor. Cine a urmărit “spectacolul” Eurovizion 2014 din Danemarca a putut vedea, la un moment dat, o imagine cu Wurtz în rol de Isus, aşezându-se la o masă lungă, în mijlocul “apostolilor”, precum în celebra pictură a lui Leonardo Da Vinci. Comentatorii danezi au făcut o pauză, în timpul spectacolului şi au amintit de numărul 12, din care nu lipsea decât… al treisprezecelea, pe care, evident, l-au găsit, la final.
Nimic nu mai este sfânt și interzis pentru nimeni, se sugerează. Totul este liber și atât de frumos sub curcubeu, se arată. Haideți să ne facem de cap cu toții sub curcubeu, așa cum ne trece prin cap, fără a mai ține cont de nimic, fără nicio prejudecată sau inhibiție!, se spune. Dar deasupra curcubeului, deasupra tuturor manipulărilor viu colorate, cineva își face de cap cu ei, iar asta se vede atât de clar, deși se ascunde destul de bine.
