NATO și SUA au mințit cu privire la Libia și Gaddafi

Înainte ca NATO şi SUA să înceapă bombardarea Libiei, Organizaţia Naţiunilor Unite era gata să-i confere un premiu colonelului Muammar Gaddafi şi Jamahiryei Libiene pentru progresele înregistrate în domeniul drepturilor omului. Acelaşi om, colonelul Muammar Gaddafi, despre care mass-media occidentală, împreună cu guvernele sale, NATO şi Statele Unite ne-au spus luni de zile că este un „dictator brutal”, a fost ales să i se acorde un premiu pentru promovarea și apărarea drepturilor omului în Libia. Este cel puțin ciudat la prima vedere că Organizaţia Naţiunilor Unite a ales să confere un premiu pentru drepturile omului unui „dictator brutal”, la sfârşitul lui martie 2011.

Totuși, acesta este, așa cum susținea „comunitatea internațională, un „dictator brutal”, iar Adunarea Generală a Naţiunilor Unite era pregătită să-i confere un premiu pentru drepturile omului, undeva la sfarsitul lunii martie 2011. Oare ei știau că era un „dictator brutal”, dar au hotărât totuși să-i dea un premiu pentru drepturile omului?! Pe cât de uluitor este acest fapt, pe atât de uimitoare este situația în care „opinia publică internațională” ar fi crezut, în mod sigur, că liderul Libiei este un promotor al drepturilor omului, dacă ar fi trebuit, așa cum a ajuns să creadă cu convingere că este un „dictator brutal”, dacă așa a trebuit pentru ca NATO şi Statelor Unite să poată bombarda și invada Libia. Absolut uluitor! 

„Mai multe delegaţii au remarcat, de asemenea, cu admirație angajamentul ţării faţă de respectarea drepturilor omului la fața locului. Declaraţiile suplimentare, care nu au putut fi oferite în cursul dialogului interactiv, din cauza constrângerilor de timp, vor fi postate pe site-ul opiniilor universale periodice atunci când vor fi disponibile.. ”, se spune în raportul Adunării Generala a Organizației Națiunilor Unite.

Țări care au venit în sprijinul deciziei Adunării Generale a Consiliului pentru Drepturile Omului de a conferi premiul colonelului Gaddafi: Africa de Sud, Angola, Australia, Burkina Faso, Burundi,Danemarca, Chile, China, Indonezia, Italia, Ţările de Jos, Mauritania, Slovenia, Nicaragua, Federaţia Rusă, Spania, Suedia, Norvegia, Ecuador, Ungaria, Filipine, Maldive, Singapore, Germania, Kazahstan, Letonia, Nigeria, Congo, Zambia, Rwanda, Senegal, Coasta de Fildeş, Djibouti, Zimbabwe.

Astăzi știm că unele dintre aceste țări au sprijin direct NATO şi a SUA în războiul lor de agresiune, sub motivația că regimul colonelului Gaddafi oprima masele populare revoltate și, bineînțeles, nu promova câtuși de puțin drepturile omului.

Iată o altă poveste cu miros de bani, colonizare și exploatare economică similară cu cea din Irak. Totul pentru bani, întotdeauna punctul terminus al acestor decizii umanitare ale ”Aliaților”. Nu ar mai trebui să mai existe nicio îndoială că și încputul acestui război va fi cunoscut cu adevărat, la un moment dat în viitor, aşa cum au fost expuse și minciunile pe care guvernul american le-a spus cetăţenilor săi şi lumii despre „armele de distrugere în masă” din Irak.

Reprezentanții acestor țări studiaseră cu atenție și meditaseră asupra societății libiene și au decis că colonelul Gaddafi merită un premiu pentru drepturile omului cu foarte puțin timp înainte de a decide că mertiă bombardat.

Ce să credem? Mass-media, care ne-a spus luni de zile că Gaddafi este „un dictator brutal” sau acest raport al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 04 ianuarie 2011? 

Repet: Acest premiu a fost programat să-i fie dat colonelului Gaddafi la sfârşitul lunii martie 2011. Este luna în care Libia începe să bombardată – 19 martie.

Prin urmare, și este vorba despre o concluzie logică, atunci când Organizaţia Naţiunilor Unite premiază o țară pentru drepturile omului, în această țară drepturile omului sunt cel mai puțin respectate, oamenii sunt uciși pe străzi de către Guvern, iar această țară va fi în curând bombardată!