În România, la mijlocul anului 2014, o serie întreagă de ”personalități” participă la fenomenul „ice bucket challenge” cu mare aplomb.
Limba „americană”, atât de apreciată de acești români, a mai lansat câteva provocări în ultimii ani, pe linia corectitudinii politice, la fel de apreciată, precum orice vine de la americani: „mentally challenged” sau „fizicaly chalanged” sunt două expresii impuse și care îi desemnează astăzi pe cei cu dizabilități recunoscute, sau, altfel spus, într-o traducere cât mai apropiată de adevăr, pe cei care suferă sau nu fac față ușor unei „provocări” fizice sau mentale. Și acum „ice bucket challenge”, cu o mică diferență lexicală, provocarea de ați turna apă cu ghiață în cap, îi desemnează la noi pe cei care nu fac față provocării de „a se da în stambă”, expresie pur românească, de dragul unei cauze despre care nu știu nimic.
De dragul de a se conforma unui nonconformism care are principalul merit de a veni din acea măreață Americă, căreia nu putem astăzi decât să-i arătăm recunoștință și supunere pentru… starea generală în care ne aflăm… Dacă acest „fenomen” ar fi originat în România, puteți fi sigur că nu s-ar fi bucurat de același succes în țara în care un post de televiziune național, de stat, poartă un nume străin, TVR News, politicienii au ideii în limbi străine imposibil de tradus, iar media propagă publicului și culturii populare aproape exclusiv „stilul de viață american”.
O româncă care trăiește în America spunea că foarte probabil nu ar fi aflat de existența acestui „fenomen” în țara în care se află dacă nu ar fi existat marea zarvă media din România… Carevasazică, cum s-ar spune, încercăm să fim mai …cool decât Papa (având în vedere mult discutatele abilități sociale ale actualului Papă).
Un asemenea mimetism, des întâlnit, seamănă cu strădania slugii de a-și imita stăpânul numai pentru a-i fi pe plac, dar ce-i mai grav e că e un fel de supușenie aproape naturală, care a trecut de mult de orice tentativă de introspecție critică. Condiționalitatea e firească. Pur și simplu, dacă, atunci. Dacă se întâmplă la americani, ei, bine, la noi trebuie să se întâmple și mai mult. Pentru mine e una dintre tot mai desele ocazii în care îmi este rușine că sunt român.
E fără îndoială că cei care au inițiat această campanie s-au bazat tocmai pe forța unui mimetism social facil și stupid, dar în România s-ar părea că s-a răsturnat căruța… sau limuzina cu proști.
Câteva întrebări simple poate se impun.
Dacă această campanie a avut un asemenea succes, oare nu se vor strânge prea mulți bani pentru o singură cauză, destul de marginală, în raport cu altele mult mai importante?
Dintre cei „însuflețiți” știa careva ce este scleroza laterală amiotrofică înainte. Dar după? Dacă nu, și sigur nu, însemnă asta că nu știau ce fac în momentul în care își turnau găleata în cap, în afară de un „show off”, cum spun aceiași americani, atât de evident? Nu era mai potrivită o găleată de rahat, că tot vorbim despre cap, unde se adună toată știința și de unde pleacă gesturile?
Dacă imiți fără să știi ce faci nu se cheamă că ești doar un snob exchibiționist? Adică te mai și mândrești și etalezi propriul snobism.
Vrei să fii altruist sau vedetă? Pentru că în gestul ăsta una fără alta nu se poate, pe când în realitate una pe alta se contrazic: dacă vrei să fii cu adevărat altruism nu cauți recunoaștere, iar dacă cauți recunoaștere nu ești cu adevărat altruist.
Ce spune asta despre tine dacă copii fără discernământ ce fac alții? Fără să-ți pui nicio întrebare te alături unei turme pentru a fi parte din… ce?!
Dacă ai căutat originalitatea poate trebuia să fii printre cei care au făcut la început acest gest, nu? Măcar între primii… un milion?
Trebuie să recunoaștem însă că toți cei care au participat la această campanie și mai ales donațiile lor merită toate aprecierile noastre. Cu o singură condiție totuși. Să precizeze unde vor ajunge banii lor, ce institut sau instituție din România se ocupă de cercetare în domeniul acestei boli și la ce rezultate se pot aștepta. Sau banii lor vor călători prin spațiu și timp făcând… bine?
Pentru ceilalți, suntem obligați să ne întoarcem la limba „americană” din care provine expresia atât de folosită în ultima vreme „ice bucket challenge”, alături de atât de apropiatele „mentally challenged” sau „fizicaly chalanged”, corecte politic. În România, tocmai lipsa corectitudinii politice a creat o expresie populară, o expresie care, cu toată stupiditatea utilizării ei, îi desemnează tocmai pe cei care ar fi provocați sau nu ar putea rezista unor provocări intelectuale facile: „handicapați”! Poate că în sfârșit această expresie abjectă și-a găsit utilizarea cea mai potrivită și, dacă a fost să se nască, asta trebuia să se întâmple tocmai pentru a desemna astfel de… ”personalități”.
