Giles Edmund Newsom, protagonistul acestei fotografii, un copil de 11 ani, cu mâna bandajată și o expresie a feței de neuitat, a devenit chipul exploatării prin muncă a copiilor în America anilor ’20 ai secolului trecut. Fotografia a fost făcută în urmă cu nu mai mult de o sută de ani, pe 23 octombrie 1912, după un accident cumplit.
Giles Edmund Newsom a pierdut două degete de la o mână în timp ce lucra la o fabrică de textile din Bessemer City. Băiatul le-a spus autorităților că avea 11 ani în momentul accidentului, însă părinții au susținut că era mai mare, că ar fi avut 13 ani. Și fratele său mai mic, de 11 ani, muncea în fabrică de mai multe luni, însă familia a negat că i-ar fi obligat să aducă bani în casă. Mai mult, mama lor a susținut că băieții și-au găsit singuri slujbele.
Tatăl său a încercat să ajungă la un compromis cu compania după ce a aflat că băiatul va primi bani, și nu părinții. Mama sa a încercat să dea vina pe cei doi băieți pentru că și-au luat slujbe de unii singuri, chiar dacă i-a lăsat să lucreze câteva luni.
Giles Edmund (or Edmond) Newsom s-a născut în Carolina de Sud pe 29 august 1900. Părinții săi, Robert Lee Newsom și Minnie (McAbee) Newsom, erau din Carolina de Nord și s-au căsătorit pe la 1900. Au avut trei copii: Giles, Barney și Marjorie.
În Septembrie 1918, Giles s-a înregistrat pentru a fi recrutat în armată. Pe formular era întrebat „Persoana și-a pierdut braț, picior, mână, ochi, ori este fizic inapt?”, iar Giles a răspuns „Două degete mijlocii de la mâna dreaptă”.
Un istoric a încercat să refacă cursul vieții băiatului și a descoperit că a murit la vârsta de 18 ani, după ce s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă, în orașul Gastonia. Ar fi murit pe 18 octombrie 1918, fiind printre cei 40-50 de oameni cu vârste între 1 și 30 de ani care și-au piedut viața din această cauză în acea lună în oraș. Numele său nici măcar nu apare în registrele cimitirului din oraș, dar este foarte probabil că a fost înmormântat alături de părinții săi într-un mormânt nemarcat. La momentul morții, Giles lucra la o altă moară de bumbac, Modena, în ciuda celor două degete lipsă.
«Copii răniți la muncă», de Gertrude Folks Zimand, National Child Labor Committee, publicat în «The Survey»în 1932:
„Unul dintre aspectele tragice ale exploatării industriale a copiiilor în cadrul armatelor de băieți și fete care, la începutul carierei lor industriale, au căzut victime mașinilor. În fiecare an, în cele 17 state care s-au deranjat să afle ce se întâmplă cu tinerii lor lucrători, nu mai puțin de 1.000 de copii dub 18 ani sunt handicapați permanent iar alți 100 sunt uciși”.
TRIST!
Off viata.