Prof. dr. Vasile Gheţău este directorul centrului de cercetări demografice «Vladimir Trebici» al Academiei Române și cel mai titrat specialist demograf al momentului în România. Subiectul – altminteri considerat arid și neinteresant de o presă complet tabloidizată – demografiei din România a ajuns, brusc, și pe prima pagina a unor publicații mainstream. Nu din alt motiv decât acela că toate predicțiile specialiștilor cu privire la criza demografică în care se află România s-au adeverit, iar efectele, așa cum a devenit clar mai ales după publicarea rezultatelor recensământului populației, nu mai pot fi ignorate.
La fel ca și presa, politicienii și autoritățile au cunoscut, dar au ignorat ani la rând toate semnalele demografilor, preferând să se ocupe de ceea ce le poate aduce voturi la orizontul unui ciclu electoral – promisiuni inepte sau episoade reiterate din serialul „Găleata și cârnatul”. Așa că, ceea ce avem acum în România din punct de vedere demografic este un tablou dezolant, al unei situații dramatice, iar mecanica specifică a acestei științe împiedică orice măsură luată chiar de urgență să-și arate efectele mai devreme de câteva zeci de ani. Ani în care criza se va adânci…
Pe domnul profesor Ghețău l-am cunoscut în 2008, când ne-a făcut onoarea de a prezenta împreună cu noi premiera românească a documentarului «Iarna Demografică». Acum câteva zile l-am rugat să ne răspundă la câteva întrebări, ocolindu-le pe cele la care dânsul a răspuns deja pentru diverse publicații. Abordarea noastră rămâne fidelă principiilor pro-viață și valorilor tradiționale care respectă viața umană nu (doar) din perspectiva utilitaristă a contribuțiilor la buget, a plății pensiilor sau a disponibilității forței de muncă, ci (mai ales) din cea care derivă, firesc, din natura divină a vieții, pe care omul este chemat să o respecte. Întrebările au fost puse de Culturavietii.ro și Stiripentruviata.ro.
Reporter: Ați spus că nu puteți vedea o migrație pozitivă în România. Dar se aud tot mai multe voci care opinează că românii stabiliți în afara țării se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu. Prin ce politici publice credeți că ar putea fi încurajați să revină în patrie?
Vasile Ghețău: Masiva migrație pentru muncă a românilor a avut și are o determinare economică și socială lipsită de dubiu. Apariția și creșterea șomajului, un decalaj mare între veniturile din România și cele din țări dezvoltate și între standardul general de viață, și alți factori, au declanșat migrația pentru muncă la mijlocul anilor 1990 și i-au amplificat dimensiunea după anul 2002, odată cu eliminarea vizelor de intrare și instituirea dreptului la liberă circulație a românilor. Criza economică și financiară care a lovit și țările europene dezvoltate și recesiunea care s-a instalat, nu au influențat semnificativ migrația românilor. Atât timp cât decalajele de care vorbeam se mențin, atât timp cât în țara noastră nu se va instala o creștere economică ridicată și stabilă, cu rezultate consistente în veniturile populației, migrația externă se va menține ridicată. Se poate chiar remarca o amplificare a migrației celor având o pregătire profesională ridicată.
Reporter: În Rusia s-a introdus un set de măsuri pro-familie și de încurajare a natalității, printre care și alocația pentru femeia însărcinată pe perioada sarcinii (distinctă de alocația pentru copil, care se acordă, ca și în Româia, după naștere), precum și așa-numitul „capital de maternitate”. Strategia a dat roade, Rusia revenind pe creștere demografică prin spor natural: în ultimii zece ani, numărul avorturilor s-a înjumătățit, în ultimii cinci ani numărul orfanilor a scăzut cu o treime, iar rata fertilității a crescut de la 1,3 copii/femeie (cât e acum în România) la 1,7. Redresarea realizată de Rusia în ultimul deceniu ar fi un model de urmat?
Vasile Ghețău: Programele adoptate în Federația Rusă merită a fi examinate cu atenție, constituind – după cunoștințele mele, un caz singular în care, într-o țară europeană, măsuri economice generoase pot redresa sensibil nivelul natalității și ameliora starea de sănătate a populației. Cred că suntem în prezența unor evoluții puțin cunoscute ca implicații și a căror durabilitate urmează a fi verificată de timp. Experiența merită să fie studiată și cunoscută în toate dimensiunile ei.
Reporter: Domnule profesor, am aflat de la dumneavoastră despre situația dezastruoasă a demografiei românești. O zicală devenită celebră, a părintelui Nicolae Tănase, coordonatorul proiectului social de la Valea Plopului, sună astfel: „Orice minune va face Dumnezeu, în afară de una: niciodată nu va ploua cu oameni”. Ați avea, totuși, niște propuneri pentru stimularea creșterii natalității în România – per ansamblu, dar și în particular, pe regiuni?
Vasile Ghețău: Scăderea natalității la valorile actuale, sub 10 născuți la 1000 de locuitori, este rezultatul a milioane de decizii de a nu avea copii ori de a avea un singur copil, decizii luate de femei tinere, de cupluri tinere. Dacă asupra reculului masiv al natalității din prima parte a anilor 1990 putem găsim explicații și motivații în politica pronatalistă forțată și brutală a vechiului regim, pentru evoluții recente explicațiile sunt complexe și, alături de factori economici, se află cu siguranță o multitudine de factori și mecanisme care țin de cultural, de poziția femeii în societate – acces ridicat la studii universitare, emancipare, participare la activitatea economică, independență financiară, de stil de viață și schimbare a ierarhiilor preferințelor și opțiunilor, de egoism și exces de confort material. O cercetare științifică pe un eșantion reprezentativ ne-ar putea oferi cunoașterea de care avem nevoie pentru a înțelege factorii și mecanismele cauzale și, implicit, ce măsuri ar putea schimba nivelul actual al natalității și duce la redresarea fenomenului.
Reporter: Natalitatea este și o problemă culturală și identitară, nu doar una economică. Credeți că o schimbare de cultură prin reintoarcerea la valorile creștine și ale familiei tradiționale ar putea redresa din punct de vedere demografic o țară ca România și un continent ca Europa?
Vasile Ghețău: Cu siguranță da. Mă tem însă că o astfel de revenire ar putea avea loc atunci când standardul de viață al tinerilor va fi altul, iar componenta culturală, spirituală, va fi una dintre multiplele componente ale unor programe și măsuri etalate pe termen lung și foarte lung. Specialiștii, biserica, școala, massmedia și societatea civilă vor fi cei chemați să elaboreze această componentă.
