Eolienele, vânare de vânt

0

Parc eolianEnergia eoliană reprezenta o adevărată șansă la dezvoltare pentru județul Vaslui, o zonă lipsită de orice altă resursă decât pământul fertil, acesta fiind exploatat încă necorespunzător. Vasluiul este a doua zonă din țară după puterea vânturilor producătoare de energie electrică prin intermediul turbinelor eoliene. Bineînțes, cei 25 de ani de democrație românească nu au făcut numai ca pământul cel mai fertil, pădurile, resursele subsolului sau industria să ajungă pe mâna străinilor, dar și vântul, atât timp cât poate aduce profit, va fi exploatat cel mai mult și cel mai bine tot în beneficiul altora în această colonie numită România. Cei mai puternici investitori în domeniul energiei eoliene în țara noastră sunt mari companii străine. Cu toate acestea, exploatarea vânturilor putea aduce pe viitor beneficii considerabile comunităților locale prin ”bunăvoința” investitorilor. În 2013, însă, Guvernul a înjumătățit beneficiile rezultate de pe urma certificatelor verzi pe care firmele care investeau în județ le primeau. În aceste condiții, mari firme care investeau în Vaslui și-au sistat, pur și simplu, lucrările la parcurile eoliene începând cu 2014. Primarii vasluieni așteptau milioane de euro la bugetele locale cu care să investească în infrastructură. Totul a rămas de domeniul trecutului.

În afară de sărăcia crâncenă în care se zbate populația, șomajul, violurile și crimele care se petrec în acest mediu al subdezvoltării, județul Vaslui este cunoscut de cei mai puțini și pentru lipsa de resurse. Nu odată chiar șefii județului s-au plâns că pentru orice investiție trebuie să se importe, cu costuri de transport, suplimentare, de la piatră pentru drumuri până la orice sursă de energie. În afară de o agricultură cu pământuri foarte fertile, neexploatate însă corespunzător, județul Vaslui nu avea cu ce se mândri în domeniul economic. Asta până când în discuție a intrat energia alternativă. Atunci, de nicăieri, din aer sau… din vânt, Vasluiul a devenit important pentru un anumit tip de afaceri, pe care orice analist economic s-a grăbit să le numească „de viitor” sau „de mare perspectivă”, stimulat fiind de ceea ce se întâmplă în „țările dezvoltate”: energia neconvențională.

Cu a sa Luncă a Prutului mai ales, județul Vaslui a fost menționat pe locul doi în rândul zonelor favorizate de puterea vânturilor generatoare de energie electrică prin intermediul turbinelor eoliene. Oameni de afaceri din întreaga Europă orientați către producerea de energie electrică și-au aruncat ochii asupra Vasluiului, care, în ordinea priorităților lor de investiții, ocupa locul 2, după Constanța. Asta pentru că, după acest județ de la marginea Mării Negre, Vasluiul are cele mai puternice vânturi din țară. În județ există în 2014 nu mai puțin de 31 de astfel de investiții, în parcuri eoliene, dar planurile erau mult mai mari. Numai în comuna Drânceni cele câteva firme străine și românești care au concesionat terenuri aveau de gând, în 2013, să „planteze” încă 100 de turbine pe lângă cele existente în cadrul unor mari investitii care vizau deschiderea mai multor parcuri pentru producerea energiei eoliene. Totul s-a terminat însă începând cu 2014, sau, în limbajul primarilor, „s-a dus dracului”. Comunitățile și administrațiile locale sărace, precum cele din Fălciu sau Drânceni, erau cele mai mari beneficiare ale acestor investiții. Primarul din Fălciu se aștepta ca în 2014 să primească nu mai puțin de un milion de euro de la societățile care urmau să deschidă parcuri eoliene pe teritoriul comunei. Primarul din Drânceni visa la un miliard de lei vechi.

„În infinita sa înțelepciune” însă, Guvernul României a schimbat destinul acestor comunități care visau la dezvoltare. Prin Ordonanța de urgență 57/2013, privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008, pentru perioada 1 iulie 2013 – 31 martie 2017 s-a amânat temporar acordarea unui număr de certificate verzi pentru fiecare MWh produs și livrat de producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Astfel, companiile primesc un certificat verde pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW, două certificate pentru centralele electrice solare și un certificat verde pentru centralele electrice eoliene. Numărul certificatelor verzi a fost, așadar, înjumătățit. Certificatul verde este un titlu ce atestă producerea din surse regenerabile a unei cantități de energie electrică. Este tranzacționat între producătorii și furnizorii de energie electrică și este facturat consumatorilor de energie electrică. Prin intermediul certificatelor verzi și prin asigurarea cadrului legal de comercializare a acestora, sunt sprijiniți investitorii în energie verde (regenerabilă). Companiile care furnizează energie electrică sunt obligate să achiziționeze certificate verzi, deoarece trebuie să aibă o anumită cotă de energie regenerabilă din energia livrată consumatorilor.

Primarul din Fãlciu, din urma investitorilor: „Vai de mine și de mine!”

Prima companie care a anunțat că renunță la afacerile sale în România a fost gigantul italian Sorgenia, care a părăsit, unul câte unul, toate proiectele sale eoliene din România. În comuna vasluiană Fălciu avea 4 astfel de mari investiții: un parc de 45 de eoliene, altul de 44 de turbine, un altul de 9 și un altul de 2. Toate au fost lăsate în paragină. „Nu mai rentează pentru ei”, spune Neculai Moraru, primarul comunei. Pentru parcului eolian Fălciu 1 din Vaslui italienii au semnat în 2013 cu Gamesa Eolica un contract de furnizare, inginerie, transport, montaj și punere în funcțiune pentru 44 de aerogeneratoare electrice, model G97 T90. Valoarea contractului a fost de nu mai puțin de 83,16 milioane de euro (exclus TVA). În plus, italienii au mai semnat un contract în valoare de peste 14,3 milioane de euro pentru realizarea lucrărilor electrice și civile corelate acestui parc. Contractul a fost semnat cu Alpine Energie Osterreich GMBH. În sfârșit, se putea spune că în județul Vaslui se făceau afaceri mari. Sorgenia a renunțat însă la acest mare proiect.

„Suma stimulentelor oferite în România pentru centralele electrice eoliene a fost redusă treptat de către legiuitor, determinând considerarea investiției în acest sector ca fiind mai puțin atractivă”, au spus italienii în documentele înaintate autorităților române prin care anunțau că renunță la proiect.

„Au reziliat și cu noi contractul. Plăteau o chirie bună. S-au retras. Aveau autorizații de construcție, aveau toate avizele și documentele. Noi ne-am făcut niște calcule. Aveam 2 parcuri de câte 40 de turbine și alte 2 de câte 20 de eoliene”, spune primarul din Fãlciu, care contabiliează pierderile.

„Vai de mine și de mine! Dar câte puteam să facem! Aveam stația de epurare și sistemul de canalizare, asfaltare și poduri. Dar câte nu puteam să fac!?!”, spune Neculai Moraru. Primarul își vede spulberate toate planurile: „Mai aveam o firmă pe zona Bozia, dar și asta s-a retras complet. Nu rentează. Aveam printre cele mai mari parcuri. Nici nu mai era loc pentru altele. Oamenii au stat vreo doi ani cu anemometrele și le-au aranjat. Au făcut studii de vânt peste studii de vânt. Se duceau la bancă cu studiile astea, ca să obțină împrumuturi, și le depuneau drept un fel de garanție, ca să arate că au o investiție solidă, care le va aduce profit și deci sunt solvabili. Acum nu mai știu”.

„Nu le mai convine investiția”

Comuna Drânceni urma să se umple de eoliene, firmele cu această activitate s-au îngrămădit să investească în parcuri eoliene. Nu mai puțin de patru firme străine și românești au început să investească aici, parcuri cu 2 până la 5 turbine, care urmau să fie finalizate până la sfârșitul lunii august 2014, lucrările fiind începute din 2011. La sfârșitul lui 2014, primarul din Drânceni, Gelu Pecheanu, are însă alte probleme decât că nu mai știe ce să facă cu banii.

„Nu ne-au plătit redevența. Trebuie să-i acționăm în instanță, am discutat deja cu avocații. Toate lucrările s-au sistat, au probleme cu banii. Nu le mai dau certificate verzi. Nu le-a convenit investiția. Dar pe mine nu mă interesează, există un contract”, spune primarul, care vrea să mai strângă ce se mai poate de pe urma eolienelor. În condiții normale, el ar fi strâns un miliard de lei vechi la bugetul local pe an. Dar așteptările îi erau mult mai mari.

„Aveau în plan un parc de 100 de eoliene. Au concesionat, au intabulat, au făcut cărți funciare. Acum nu mai contează. Este păcat! E energia viitorului”, a spus Gelu Pecheanu.

„Răspunsul e vânare de vânt”

Piața energiei eoliene este în continuă dezvoltare în Europa, având o creștere susținută și mai rapidă decât orice alt domeniu energetic. Până în 2013, toți marii investitori în energia regenerabilă vedeau în România o zonă importantă pentru investiții, atât datorită potențialului natural, dar și certificatelor verzi de care companiile beneficiau în urma investițiilor. Anul 2013 a fost însă anul Ordonanței de Urgență nr. 57/2013 care a amânat temporar acordarea a jumătate din certificatele verzi pe care le primeau firmele care investeau în energia eoliană. Odată cu modificările aduse beneficiilor investitorilor, multe dintre proiectele de amploare s-au blocat, iar cei care vedeau în România o zonă cu potențial ridicat s-au îndreptat către alte state, unde susținerea din partea statului este una mai importantă. Energia eoliană contribuie în 2014 cu aproape 4% la cererea globală de energie electrică, iar 103 de țări folosesc energia eoliană pe baze comerciale. China, țara cu cea mai rapidă dezvoltare economică, este și cea care conduce topul producătorilor, cu o capacitate totală de 91.324 MW. Energia eoliană a ajuns la cote ridicate în ceea ce privește alimentarea cu energie electrică în Danemarca (34%) și Spania (21%), urmate de Portugalia (20%), Irlanda (cu peste 16%) și Germania (9%). Guvernul României a înțeles însă să pună piedici dezvoltării acestor proiecte de viitor. De ce? Într-adevăr, contravaloarea acestor certificate verzi este suportată de consumatori și s-ar putea spune că reducerea acordării acestora către investitori ar putea fi o măsură ”populară” de protecție. Dar asta numai în condițiile în care… cineva, sau chiar Guvernul, ar ști sau ar putea citi și înțelege o factură la energie electrică pe care o primește acasă orice consumator. Marile companii care distribuie energie electrică în România ar fi controlate tocmai la acest capitol, al taxării, de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, care a fost lovită, la mijlocul lui 2014, de un mare scandal de corupție tocmai pe acest subiect. Concluzia acestuia au fost că matrapazlacurile și corupția care domnesc în sistemul de energie au fost decontate din buzunărirea românilor, atunci când și-au plătiti, onest și cinstit, facturile. Ca în toate domeniile în care se învârt bani în România, au existat diverse căpușe umflate, care mai de care mai lacome, care au supt, prin factură, banii din buzunarul tuturor, inclusiv sau mai ales cei mai săraci.

Și atunci despre ce protecție mai poate fi vorba?! Dacă a existat această intenție din partea Guvernului, oare aceasta nu ar fi putut fi mai bine orientată asupra acestei facturări excesive, cauzată de corupția din domeniul energetic, dar și din politic, bineînețeles. Sau tocmai această corupție și protejarea acestor companii care realizează profituri uriașe, în condiții de junglă, sunt vinovate de piedicile puse în calea investițiilor în energie eoliană.

În orice caz, să oprești aceste investiții, în condiții de expansiune a lor pe plan internațional, este o măsură cel puțin curioasă. „Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt, răspunsul e vânare de vânt”.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.