În peregrinările lor prin America, Ilf și Petrov au surprins câteva scene memorabile. Una dintre ele a avut loc la Hollywood, în discuția cu un cineast local, care s-a oferit să le explice de unde provine inepția filmelor americane. „Cinematografia americană este poate singura industrie în care capitaliștii au intrat nu doar de dragul câștigului. Nu întâmplător facem filme idioate. Ni se ordonă să le facem astfel. Hollywoodul năucește intenționat capetele americanilor, după un plan anume, îi îndobitocește cu filmele lui. În producțiile de aici n-o să fie atinsă nicio o problemă serioasă de viață. Vă garantez. Patronii noștri n-ar permite. Cu trecerea anilor, strategia aceasta a dat roade înspăimântătoare. Spectatorul american de rând a fost complet dezobișnuit să gândească. A ajuns la un nivel incredibil de scăzut (…) Vă spun niște grozăvii, dar așa stau lucrurile. E nevoie de mulți ani de trudă ca să-i redai americanului simțul estetic. Și cine o va face?”.
Putem ignora fără mare pagubă inflexiunile comuniste din fragmentul de mai sus, dar diagnosticul rămâne actual. Privind retrospectiv industria cinematografică, vedem că singurele schimbări au avut loc la nivelul temelor abordate și în calitatea tot mai rudimentară a producțiilor. În rest, Holywoodul reprezintă aceeași mașinărie gigantică de reeducare socială și intelectuală, în care beneficiile materiale pică în planul secund.
În ultimii ani se pot distinge în filmele americane două tendințe oarecum corelate: stimularea entuziasmului revoluționar și plasarea valorilor sociale și intelectuale tradiționale pe umerii figurilor malefic-autoritare. Cu alte cuvinte, în filmele de dată mai recentă, personajele negative sau reprezentanții autorității statale devin principalele încarnări ale unei ideologii conservatoare. În felul acesta, se hrănește pasiunea anarhică juvenilă, la nevoie ușor de redirecționat către orice amenință noua dezordine mondială. Figurile detestabile nu sunt doar albi, creștini, bărbați, ci întruchipează cu predilecție valori patriarhale.
De pildă, în distopia «V for Vendetta», a fraților Wachowski, eroii încearcă să dărâme un totalitarism de inspirație creștină, care are drept țintă principală homosexualii. Nu trebuie să reamintim cât de implauzibilă este această perspectivă, deoarece scopul filmelor nu îl reprezintă anticiparea viitorului, ci modelarea minților; iar pentru asta fiecare copită îndreptată spre ceea ce aduce măcar vag a ordine tradițională merită ropote de aplauze din partea spectatorilor docili. Rezistența virtuoasă devine conformism dictatorial, iar rebeliunea totalitară capată prestigiul libertății.
Nu este singurul caz de inversiune semantică. În «Interstellar», personajul principal descoperă că manualele școlare ale fiicei sale au fost schimbate astfel încât să arate că misiunea Apollo a fost o înscenare de proporții. Teoria respectivă este colportată pe siteurile conspiraționiste, însă din perspectiva care ne interesează aici, contează doar valoarea ei propagandistică. În acest caz, autoritățile au fost investite, practic, cu discursul alternativ și i-au adăugat toate tarele adiacente. Dacă în «V for Vendetta» viitorul era amenințat de totalitarismul creștin, aici autoritățile s-au transformat în revizioniști istorici, ambele scenarii complet improbabile, însă perfecte pentru manipularea discursului.
O situație oarecum similară apare și în filmul «Contagion», unde eroul negativ este un blogger care avertizează asupra industriei „Big Pharma” și recomandă tratamentele naturiste. În final, personajul se dovedește a fi un escroc cu interese pe piața de capital, iar salvatorii provin din industria farma, care creează peste noapte un vaccin miraculos pentru combaterea epidemiei. «Contagion» nu abundă în subtilități, fiind de la bun început un film de propagandă, după cum a mărturisit producătorulJeff Skoll. Însă ideile fundamentale rămân aceleași: oamenii de știință, alături de guvern, au la inimă, mai presus de toate, interesele omenirii, la modul general, ticăloșii sunt acei conspiraționiști, negaționiști, libertarieni, numiți-i cum vreți, care pun la îndoiala axioma precedentă. În lumea reală,Cass Sunstein, unul dintre consilierii președintelui Obama, a susținut în mai multe rânduri ideea dea infiltra și anihila grupuri sau indivizi care se îndoiesc de benevolența guvernului.
Altfel, hrănirea revoluției este cvasiubicua în filmele de la Hollywood, de la copii înfierbântați contra părinților, până la manifeste deschis revoluționare. Totul pare menit să le sugereze privitorilor că mai sunt legi naturale de dărâmat, că mai sunt prejudecăți care trebuie extirpate cu forcepsul din mintea oamenilor, că pericolul vieții patriarhale pândește la colț. Din acest motiv, hipersexualitatea capătă valențe subversive.
După Donald Sutherland, însă, există filme explicit politice, programate să stârnească tinerii la luptă, cum este de pildă «Hunger Games». „Scoate lucrurile la lumină și te lasă să le privești. Și dacă iei din film ceea ce sper să iei din film, te va face să gândești mai serios despre mediul politic și să nu fii delăsător”, a afirmat actorul cu idei anarho-comuniste, care și-a exprimat dorința ca noua generație să facă orice, numai să realizeze ceva revoluționar.
Privite din acest punct de vedere, singura rațiune a filmelor hollywoodiene o reprezintă diseminarea unei ideologii revoluționare și nu vreo legătură vagă cu esteticul. Propaganda răbufnește din spatele ecranului și țintește mințile netulburate, care pleacă de la cinema amuzate și sigure de ideile lor. La orice argument vor răspunde pe urmele lui Leni Riefenstahl: „Realitatea nu mă interesează”.
Preluare: Karamazov.ro / Autor: Ninel Gane
