De fiecare dată când împrumutați bani de la o bancă, fie că este un împrumut ipotecar sau un împrumut pe card, banii împrumutați sunt nu doar contrafăcuți, ci o formă ilegitimă de proprietate care astfel anulează contractul, fiindcă banca nu a avut de la început banii ca proprietate. Din păcate, astfel de descoperiri legale sunt suprimate și ignorate, iar jocul transferului de bogăţie şi îndatorarea perpetuă continuă.
Banca centrală
Ce este o bancă centrală? O bancă centrală este instituţia care emite moneda naţională a unei ţări. Bazată pe precedentul istoric, practica băncii centrale a moştenit două puteri specifice: controlul ratelor dobânzii şi controlul masei monetare – adică inflaţia.
Banca centralã nu sprijinã, pur şi simplu,economia statului cu bani, ci îi dă sub formă de împrumut cu dobândă. Prin alternarea măririi şi micşorării rezervei monetare, banca centrală regularizează valoarea monedei pe care o emite.
Este esenţial să înţelegem că întreaga organizare a acestui sistem nu poate avea ca efect pe termen lung decât un lucru: Datoria. Nu e nevoie să fii foarte inteligent ca să le înţelegi ticăloşia. Fiecare dolar (sau orice altă monedă naţională) emis de banca centrală este împrumutat cu dobândă. Asta înseamnă că fiecare dolar emis este, în realitate, dolarul acela, plus un anumit procent de datorie pentru acel dolar. Având în vedere că numai banca centrală emite moneda întregii naţiuni şi împrumută fiecare dolar împreună cu un procent de datorie, de unde vin banii cu care este plătită această datorie? Nu pot veni decât tot de la banca centrală.
Asta înseamnă că banca centrală trebuie să-şi suplimenteze neîntrerupt provizia de bani pentru a acoperi temporar extraordinara datorie creată. Lucru care duce, dat fiind că şi noii bani sunt împrumutaţi tot cu dobândă, la crearea unei datorii şi mai mari. Rezultatul final al acestui sistem fără pierderi este sclavia, pentru că este imposibil ca atât guvernul, cât şi populaţia să reuşească în vreun final să acopere această datorie auto-generantă.
„Părinţii fondatori” ai Statelor Unite ale Americii au fost perfect conştienţi de acest lucru.
„Cred că instituţiile bancare sunt mai periculoase decât armatele invadatoare… Dacă poporul american va permite băncilor private să controleze moneda, băncile şi corporaţiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor şi copiii lor vor ajunge ai străzii, pe continentul cucerit de strămoşii lor”
Thomas Jefferson,1743 – 1826
„Dacă vreţi să rămâneţi sclavii bancherilor şi să plătiţi costurile propriei voastre sclavii, lăsaţi-i în continuare să facă bani şi să controleze creditul întregii naţiuni”
Sir Josiah Stamp,1880 – 1941.
În 1913 s-a înfiinţat banca centrală americană numită Rezerva Federală. Atâta timp cât există această instituţie, datoria perpetuă este garantată. Până acum am discutat despre faptul că banii sunt creaţi din datorii prin împrumuturi. Aceste împrumuturi sunt bazate pe rezervele băncilor şi rezervele sunt derivate din depozite. Prin acest sistem de rezerve fracţionale orice depozit poate crea de 9 ori valoarea originală, devalorizând moneda naţională şi crescând preţurile.
Având în vedere că toţi aceşti bani sunt creaţi prin îndatorare şi circulaţi aleatoriu prin comerţ, oamenii devin detaşaţi de datoriile originale şi există un dezechilibru în care oamenii sunt forţaţi să concureze pentru muncă pentru a putea să ia destui bani din rezervele de bani pentru a-şi acoperi costul vieţii de zi cu zi.
Oricât de disfuncţionale şi de-a întoarselea pot părea toate acestea, mai este un lucru omis din această ecuaţie a datoriilor. Este elementul structurii, care relevă adevărata natura frauduloasă a sistemului, şi anume aplicarea dobânzii.
Ce este Dobânda?
Când guvernul împrumută bani de la Rezerva Federală, sau când cineva împrumută bani de la bancă, trebuie să fie plătiţi aproape întotdeauna cu o dobândă. Cu alte cuvinte, aproape fiecare dolar (sau altă monedă naţională) care există, trebuie să fie, în cele din urmă, returnat băncii împreună cu dobânda corespunzătoare. Dar, dacă toţi banii sunt împrumutaţi de la Banca Centrală şi sunt repartizaţi prin bănci comerciale prin împrumuturi, doar ceea ce ar putea fi numit „parte principală” este creat în banii aflaţi în circulaţie.
Aşadar, de unde vin banii pentru acoperirea dobânzilor cerute? De nicăieri. Acei bani nu există. Ramificaţiile acestui lucru sunt stupefiante. De ce? Pentru că cantitatea de bani datorată băncilor va depăşi întotdeauna cantitatea de bani aflată în circulaţie, deoarece banii necesari plăţii dobânzilor nu există efectiv ca parte principală. De aceea inflaţia este constantă în economie.
Noii bani trebuie creaţi constant pentru a acoperi deficitul perpetuu inerent sistemului cauzat de nevoia de a plăti dobânzile, ceea ce mai înseamnă că, din punct de vedere matematic, neachitarea plăţilor şi falimentul sunt inevitabile în acest sistem monetar şi întotdeauna vor fi buzunare sărace ale societăţii care vor avea ghinion. O analogie ar fi un joc de scaune cu muzică: odată ce se opreşte muzica, cineva va rămâne pe dinafară.
Şi asta este şi scopul adevărat al sistemului financiar-bancar. Transferã invariabil bogăţia adevărată de la persoană la bancă pentru că, dacă nu îţi poţi plăti ipoteca, banca îţi va lua proprietatea. Acest lucru devine revoltător în mod particular când realizăm că acest inevitabil sfârşit nu e doar din cauza practicilor sistemului rezervelor fracţionale, cât şi din cauza faptului că banii pe care banca ţi i-a împrumutat nu au existat legal, în primul rând.
Ca o concluzie ce se desprinde, practica rezervei fracţionale aplicată de Rezerva Federală care şi-a răspândit practicile la marea majoritate a băncilor lumii este de fapt un sistem modern de sclavie. Gândiţi-vă deci, că banii sunt creaţi din îndatorare. Ce sunt nevoiţi să facă oamenii când au datorii? Se supun angajamentului de a plăti. Dar dacă banii pot fi creaţi doar prin împrumuturi, cum poate fi societatea lipsită de datorii? Evident că nu poate. Și acesta este şi scopul. Frica de a pierde bunuri, împreună cu lupta de a ţine pasul cu datoriile perpetue şi inflaţia inerentă sistemului, combinată cu insuficienţa fără scăpare a banilor aflaţi în circulaţie, creată de dobânzi care nu pot fi plătite vreodată, ţin sclavii plătiţi în linie, alergând pe roata de hamster împreună cu milioane de alţi oameni. Ca efect, alimentează un imperiu în care beneficiarii sunt doar cei din elită, din vârful piramidei.
Până la urmă, pentru cine lucraţi în realitate? Pentru bănci. Banii sunt creaţi în bancă şi invariabil ajung înapoi la bancă. Ei sunt adevăraţii stăpâni, împreună cu corporaţiile şi guvernele pe care le sprijină.
Sclavia fizică necesita asigurarea adăpostului şi a hranei. În sclavia economică oamenii au grijă de ei înşişi. Este una dintre cele mai ingenioase înşelătorii pentru manipulare socială creată vreodată, şi la baza sa stă un rãzboi invizibil împotriva populaţiei.
Îndatorarea este o armă folosită de sistemul bancar pentru a cuceri şi a înrobi societăţi, dobânda fiind principala muniţie.
În timp ce majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de această realitate, băncile, în colaborare cu guverne şi corporaţii, continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică, dând naştere la noi baze, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar.
La sfârșitul anului 1933, aurul ca standard financiar a fost desființat. Dacă priviți bancnota de 1 dolar dinainte de 1933, pe ea scrie că poate fi răscumpărată în aur. Dacã o priviți pe cea de astăzi, scrie că este doar un mijloc de plată, ceea ce înseamnă că nu este garantată de nimic. Este o hârtie fără valoare în sine. Singurul lucru care dă valoare banilor…este câți dintre ei sunt în circulație.
De aceea, autoritatea care regularizează cursul masei monetare este aceeași cu cea care îi regularizează valoarea, fiind aceeași autoritate care deține și puterea de a îngenunchea și falimenta economii și societăți întregi în folosul propriu.
„Dați-mi controlul rezervei monetare al unei națiuni și nu-mi va mai păsa cine va face legile acelei națiuni”
Primarul Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare Rothschild
Este important să înțelegem pe deplin. Rezerva Federală este o corporație privată. E la fel de „federală” ca și Federal Express. Își trasează propriile politici și nu este controlată efectiv, în niciun fel, de guvernul american. E o bancă privată care împrumută Guvernului toți banii pe care îi deține, cu dobândă, fiind perfect compatibilă cu modelul fraudulos al sistemului bancar central.
TEPUITI CAMATARII CU ACTE IN REGULA