Ca în fiecare an, dar mai ales ca în fiecare zi, pe 1 ianuarie, când noi sărbătorim destul de arbitrar venirea Anul Nou, dar nou-născuții nu, deci pe 1 ianuarie s-au născut copii, așa cum este încă firesc în România. Ei au fost prezentați prin mass-media, ca statitică, dar chiar și în particular… pentru că s-au născut pe 1 ianuarie. Pe când noi intram în Anul Nou, ei ieșeau, și asta trebuie să însemne neaparat ceva. Nimeni nu a zis prea clar ce.
Tradiția aceasta datează din timpurile imemorabile ale apariției primelor tabloide și a canalelor de știri, adică de o vreme atât de îndelungată, încât semnificația i s-a pierdut în timp, în timpul acela în care inteligența era și ea abandonată în viața de zi cu zi, și încă o zi, de An Nou sau nu.
Procedeul de mediatizare la rubrica diverse a fost ulterior extins și la alte sărbători sau zile cu oarece semnificație: Crăciun, pentru că… e Crăciun, nu mai încape întrebare!, Paște, pentru că doar e Paște, ca să nu mai zicem de 1 decembrie, pentru că doar e român, copilul care se naște, adică. Până se va ajunge ca de Ziua internațională împotriva fumatului să se caute un copil abia născut care nu este fumător și să fie prezentat pentru că s-a născut în acea zi și pentru că nu este fumător… Destule motive.
Pentru că eram sigur că pe 1 ianuarie se vor naște copii, pentru că așa se nasc în fiecare an și în fiecare zi, nu am înțeles nimic din știrile astea și ce nu am înțeles cel mai mult a fost… care e știrea?!
Celor născuți pe 2 ianuarie nu le mai dă importanță nimeni, decât cei cărora le aparțineau. Uite de asta e bine să ai părinți!
