Ferma animalelor

Din când în când politicienii, fără pic de efort, își găsesc unii pentru alții câte o asemănare uluitoare cu câte un animal și chiar își dau nume sau se înscriu unii pe alții în câte un regn animal. Cei mai buni sunt „animale politice”, expresie consacrată chiar de către comentatori, unii pentru alții sunt „șobolani”, alții, mai bătrâni, sunt „dinozauri”, Ponta a fost pentru Băsescu „pisicuț”, Blaga este „buldog”, alții sunt „câini turbați”, tinerii se numesc „lupi tineri”, iar pentru popor toți sau măcar unii sunt „porci” și „măgari”. 

Pentru că sunt cam tot aceiași și mai ales pentru că se cunosc de acum foarte bine după 25 de ani, de când au scăpat din cuștile comunismului, noi, alături de toți concetățenii neimplicați politic, nu putem decât să fim de acord cu toți.

Fără îndoială, politica este populată de tot felul de animale și orătânii, de la venerabilul dinozaur, la infamii cățeii și cățelușii de pe lângă javrele conducătoare. Marea fermă a animalelor politice are cai de cursă lungă, ogari bătrâni, potăi de toate dimensiunile, măgari irecuperabili, porci congenitali și oi, multe oi.

Povestea fermei urmează exact firul epic al fermei orweliene, deosebirile fiind doar de detaliu. Cu toate concluziile care decurg de aici…

Acţiunea se petrece la ferma «România» stăpânită tiranic de tovarășul Ceașcă și soția sa. Ferma era una comunistă devenită tradițională cu o imensitate de oi care stăteau cuminți în staul sub controlul câtorva câini de partid și securiști. Printre liniștita turmă de oi, și atunci, ca și acum, porcii și cățeii căutau mereu să-și asume rolul conducător.

Tot exploatate până la epuizare și hrănite numai cât să supraviețuiască, într-o zi, unele dintre liniștitele oi au început să aibă un vis ciudat: cum ar arăta ferma lor fără tovarășul Ceașcă și fără porci și câini. Bulversat de plata datoriilor fermei, tovarășul Ceașcă uită să hrănească oile și pleacă de la  fermă câteva zile, iar întorcându-se le biciuește și fugărește. Pe când turma se aduna în jurul conacului tovarășului Ceașcă, ca să scape de el, a apărut bătrânul porc Middle Red Iliescu, care a pretins că este cel mai deștept și înțelept dintre toți. Middle Red îl încolțește cu câinii săi pe tovarășul Ceașcă și dă ordin să fie ucis. Apoi ține discursuri prin care le spune oilor că de acum se vor conduce singure. Alături de alți porci mai tineri, Middle Red Iliescu se străduieşte să învețe să conducă ferma cea mare și copiază legi peste legi și pentru oi, dar mai ales pentru rasa lor porcească. Ei le numesc DEMOCRAȚIE și CONSTITUȚIE. Legile sună frumos pentru oi, care se liniștesc din nou în staulele lor.

Perceptele lor, ale porcilor, în schimb, sună cam așa: Oricine merge pe două picioare este dușmanul nostru!, Oricine merge pe patru picioare este de-al nostru!

Dar, deoarece oile nu au înțeles de la bun început ce principii funcționează printre porci, lor li s-a spus că așa e în politică și să ai patru picioare și curățenia porcului e bine și să ai două picioare și coloană vertebrală e rău. Politica și moralitatea nu au nicio legătură, le-au spus chiar cățelușii mai școliți și finuți, ajunși analiști.

Oile își închipui că trăiesc visul vieții lor. Porcii însă nu se mai înțeleg între ei și încep să-și arunce cu lături unii în alții. Unii se numesc de stânga, iar alții de dreapta. În ferma «România» ei sunt prin 2014 Snowball Ponta și Napoleon Băsescu. Cei de stânga îi fugăresc pe cei de dreapta de la conducerea fermei și invers, și ce fac cei de stânga distrug ce au făcut cei de dreapta și invers. Pe măsură ce ferma merge tot mai prost, cele două tabere se opun una alteia tot mai mult. Câinii și cățeii latră continua așa cum le este grohăit de porci, iar unii sunt ba cu o tabără, ba cu alta, mulțumindu-se cu câte un os de la fiecare.

Tot precum în originala «Fermă a animalelor», porcii dispun ca toți membrii fermei să lucreze la construirea unei mori de vânt, numită „Economia de piață”, promițându-se că aceasta le va ușura foarte mult munca și viața la fermă. În timp ce oile lucrează pe nimic la marele proiect, porcii se apucă pe rând de afaceri. Ori de câte ori se întâmpla ceva rău, devine un obicei ca porcii să pună stricăciunile de la fermă pe umerii oilor.

Oile încep să nu mai fie atât de fericite de victoria asupra tovarășilor porci din trecut, care sunt de fapt aceiași, din cauza rănilor nevindecate și a gândului că toată truda lor este în zadar. Între timp, porcii și câini se înmulțesc foarte mult. Au învățat să meargă pe două picioare și au început să se ocupe de afaceri tot mai mari, să se îmbrace cât mai elegant și nici măcar să nu mai iasă în mijlocul oilor. Pentru oi, porcii și câinii seamănă tot mai mult cu foștii tovarăși porci și câini și oile ajung tot mai des la concluzia că era mai bine pe vremea tovarășului Ceașcă.