«În ţara mea», de Ion Pribeagu

0

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori, 
Şi diamante, 
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!…
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării, 
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi, 
Şi zarea-i diafană, 
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt, 
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Ca-n poveste, 
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună, 
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte

Multe…
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi…
Dar cine să le-asculte, 
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege, 
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

(«Vârfuri de spadă», 1915) 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.