„Frați, frați, frățiori,
Descuiați ale usciori,
Că v-aduce neica pâine
Să v-ajungă și pe mâine;
Cașcaval în pozunar,
Lapte acru-n călimar;
Tufă-n pungă, brânză-n bete
Și-alte muște pe perete,
Moși
Pe groși,
Progres de ploscă
Și negoci de piei de cloșcă;
Libertăți de pușcărie,
Drepturi mari la sărăcie,
Privilege la hoție
Și brevete de sclavie…”
Bieții oameni îl credea,
Ușile îi deschidea
Și tiranul când intra
Începea a fluiera,
Mândru printre ei trece
Și stăpân mi se făcea;
Lucrurile încurca,
Jurământul și-l călca,
Lumea o batjocuora,
Țărișoara turbura.
Tigva merge-atât la apă
Până când o dată crapă,
Și ființa ce-am ales-o
A-ngriji să nu se strice,
Astăzi vine și ne zice:
„Na-ți-o frântă că ți-am dres-o!”
Publicata în volumul «Satire», București, 1867
