Puneți-mi lanțuri și cătușe
să sune scrâșnetul hain
și mii de lacăte la ușe,
eu cum am fost, așa rămân.
Surpați asupra-mi munți și ape,
puteți chiar să mă spânzurați.
Cu grele, negre târnăcoape,
credința nu mi-o sfărâmați.
Târâți-mă, de vreți, sub șanțuri
și îngropați-mi trupul stins.
Eu simt ca Făt-Frumos, din lanțuri
puteri adânci de neînvins.
Puteți să năpustiți tot iadul
ca să mă frângă până-n miez.
Eu stau în viscole ca bradul
și tare, tare ca un crez.
